SENTIMENTUL DE CULPABILIZARE

Ne simtim multa vreme vinovati pentru ca am fi putut face ceva pentru o persoana apropiata, dar n-am fost spontani sau n-am avut puterea necesara atunci.
Gandul revine destul de des in minte, incercam scenarii"cum ar fi fost daca", insa simtim un gol , doar la gandul ca n-am fost suficienti de buni in acea situatie.
Mai rau e cand iti dai toata silinta si nu iese asa cum iti doresti- resentimentele prezente umbreste toata bucuria momentului.
Ati avut situatii similare?

Asta inseamna a da bir cu fugitii.


A trai maine este prea tarziu; traieste astazi!
Marcus Valerius Martialis

Altfel spus, Carpe Diem!

Eu zic ca nu e bine sa ne batem capul (ca facem cucuie si ne taie astia capul, ca nu s-a inventat operatia de cucuie) cu ce ar fi putut fi daca...
Mai bine trecem mai departe, punem intamplarea la capitolul experienta castigata si ne vedem de drum, ca viata-i scurta.

Cel mai bine e sa ne inspiram din My Way si Je ne regrette rien.

Seaman, dar mai e si n`oublie jamais; dorinta de a trece peste e pentru a ne proteja, dar exista momente cand ne regasim intr-un deja vu, si e ca in justitie- se adauga si pedeapsa anterioara

Pai daca n-asculti ce-ti spun...
Treci totul la experienta castigata. Acuma daca tu tii mortis sa repeti ce n-ai facut bine... inseamna ca n-ai capatat experienta.
Cica cine se impiedica de doua ori de aceeasi piatra merita sa-si sparga capul.

Am ineles sefu!
E drept ca nici degetele de la o mana nu-s la fel, dar experientele prin care trecem!
Anunt: una experimentata dau meditatii, ca sa nu va impiedicati!

Pai si daca cineva vrea sa se impiedice?

ii dau meditatii de invatare cum sa se impiedice elegant

Nu am astfel de probleme. Intr-o lume grabita, ceea ce fac este cea mai buna cale, mereu. Chiar daca mie nu-mi place sa ma grabesc (ardelenii sunt mai... inceti) trebuie uneori sa iau hotarari fara sa am vreme sa ma gandesc prea mult la ele, asa ca am hotarat sa nu-mi fac niciodata procese de constiinta, sau sa ma tot gandesc "cum ar fi fost daca faceam altfel".

Intrebarile de genul "cum ar fi fost daca?" nu-si au rostul.Dupa ce ai gandit si revazut totul in minte de mii de ori, normal ca alegi o anumita varianta care ti-ar conveni.Daca era sa fie altfel era de la bun inceput.Insa a fost exact asa cum trebuia sa fie in momentul respectiv, cu informatiile de atunci.

n-am fost suficienti de buni in acea situatie.

Am fost exact atat de buni cat am putut fi atunci...la cald.

Eu cred ca trebuie sa avem incredre in noi ,sa nu ne lasam influentati, sa-i intelegem pe ceilalti pentru ca toti gresim dar sentimentul de vinovatie trebuie sa existe sa incercam sa cerem iertare sa reparam si sa numai gresim.

Cand lucrurile nu merg asa cum trebuie, cum ar fi trebuit... e greu, e imposibil sa nu-ti treaca prin cap o intrebare fugara:"Dar cum ar fi fost daca atunci as fi facut intr-un anume fel sau dimpotriva... nu as fi facut?" Insa, cum zicea si Simpla, cu informatiile de atunci, asa a fost sa fie, asa s-au petrecut lucrurile, nu poti decat sa inveti din greseli si sa speri ca nu le vei mai repeta vreodata.