Poezii hazlii

Da, ca de cate ori apare, vreo 2 zile e stand-up comedy. Dupa aia, ma enervez cand imi aduc aminte.

Am descoperit azi o poezie simpatica  Nici nu stiu daca sa rad sau sa plang cand o citesc. Parca ma apuca si frica la asa blesteme

Blestem De Dragoste

Când ţi-o fi lumea mai dragă,
să-ţi pice dreapta beteagă
şi s-ajungi, la cap de pod,
cerşetor, slut şi nărod.
Din puterea ta a plină,
suptă de vreo curviştină,
să rămâi sfrijit ca paiul,
urle-ţi versul ca buhaiul,
limba să ţi se-mpletească,
să vorbeşti pe păsărească,
să te topeşti de-a-n picioare,
galbin, ca o lumânare!

Să nu fie boală rea,
care-n tine să nu dea!
Ardite-ar focul, mangalul,
să fii scopit ca muscalul!
Cânte-ţi popa din Scriptură,
să-ţi văz dafinul pe gură!
Crai parşiv, din ţigănie,
că m-ai omorât de vie,
când m-ai luat din casă fată,
crudă şi nevinovată,
şi m-ai spintecat în două
sub cerul cu lună nouă.

Şi-n loc să mă iei mireasă,
m-ai lăsat să zac borţoasă
şi te-ai dus, duce-te-ar apa,
unde şi-a dus mutul iapa!
Dar de-o fi şi-o fi să vii,
iar în braţe să mă ţîi,
să-mi săruţi ţâţa şi gura
şi să-mi stingi din sân arsura,
Vedea-te-aş tot cum te ştiu:
’nalt, bălan şi cilibiu,
cu ochi arzători ca focul;
Aduce-mi-te-ar ghiocul!

Miron Radu Paraschivescu

Tare mi-a placut asta: "să-mi săruţi ţâţa şi gura"

Da, simpatic Radu. E rap rap rap. Pe mine m-ar fi inspaimantat blestemele astea cand eram mai tanar. De exemplu: cand ti-o fi lumea mai draga/ sa-ti pice... putza beteaga. Nu e chestie mai nasoala ca asta in univers, iar eu n-o puteam rata. Ma rog, mi s-a intamplat o data, dar nu cred ca m-a blestemat nimeni. Eram tanar si virgin, pe la vreo 17-18 ani. Probabil nu ma lasa subconstientul, ca eram minor. Mai sigur m-a pazit cineva sa nu las fata bortoasa (si sa nu ma ajunga blestemele), ca la varsta aia si cu mijloacele rudimentare de comunicare in masa, era critica situatia. Erau.

Acum, nu ma mai afecteaza blestemele pentru ca: 1) Am capatat umpic de experienta in ceea ce priveste betesugul, deci cu putin efort dreapta ar putea sa stea dreapta; si 2) Nu se mai uita nimeni la mine, asa incat chiar nu e nicio problema. Ar mai fi si 3), ca sunt insurat. Da' aici s-ar putea lipi blestemul.

Imi place ca totusi fata nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu. Daca nu mi-as aprinde (iar) paie in cap, as zice ca seamana putin cu pitu. Imi place si ca spune cu franchete ce-i place, fata din poveste.

Mie-mi place ca are o arsura la piept, la san. La inimioara. Care trebuie stinsa cu iubire, cu dragaleala. Deci nu se lasa, fata!

Ce ti-e si cu comentariile astea. Rap rap rap si zang zang zang.

Da. Si implicit sa se intoarca la tine.

Asta e o mica rautate. De ce sa nu fie fericit? Iar daca nici la tine nu-l primesti, asta e un rautacism de-a binelea.

Asta da ... poezie nici nu stiam ce sa fac sa rad sau sa plang

Nici una, nici alta. Sa te rogi pentru sufletu' lui.

Ideea e sa nu despici labiile- ca sa scapi de blestem. Nici sub clar de luna, nici dimineata, sub clar de soare. Ca neoamenii.

Fa asa si vei scapa de belele. Fii fericit!

Ea nu stiu cum poate fi fericita. Sa nu blastame si sa nu-l provoace spre despicare. Greu.

Hai ca mai vin cu ceva hazliu O fabula a zilelor noastre. Foarte faina.

Pandemia animalelor

O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent
Și ce era pe punctul să intre-n faliment,
Se da de ceasul morții, de foame să nu crape
Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.
Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,
În tril de păsărele și chiorăit de mațe
Și adormi de foame, ca anesteziată,
Când se trezi deodată subit înviorată.
Pesemne că visase cuvântu-acela magic…
Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic,
Luă din farmacie fără regret sau frâu,
Purcoi de laxative și le-aruncă în râu,
Mai sus de locul unde veneau când li-era sete,
În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete.
Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte,
În pragul farmaciei exact ca înainte.
După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie,
Că fiarele în masă aveau pântecăraie
Și au venit degrabă, aproape-n agonie,
Să ceară tratamente și sfat la farmacie.
Vulpița cea vicleană le asculta pe toate,
Le întreba de dietă, de-au labele curate
Și cu cinism le scoase brutal din letargie,
Spunând că în mod sigur e caz de pandemie.
Le-a dat pastile scumpe, la preț exorbitant
Și sticle , chiar canistre cu mult dezinfectant,
O mască de protecție să-i apere de boală
Și să păstreze strașnic distanța socială.
Le-a osândit să șadă în aspră carantină
Și le ducea ea leacuri la ei în vizuină,
Iar bietele-animale, naive și neroade ,
Spuneau în gura mare: „Ce vulpe cumsecade!”
Odată la trei zile mai arunca în ape,
Cu plasa, purgative de-au început să crape,
Bătrânele-animale, ce n-au imunitate,
Ba chiar catalogate cu comorbiditate.
De-atâta pandemie, de diaree, chin,
Veni după o vreme vulpița c-un vaccin,
Un fel de apă chioară băută din pocal
Și-ajunse infractoarea erou național.
Morala 1
În vremi de pandemie, puhoi de lume piere,
Iar unii la butoane fac din venin, avere.
Morala 2
Când lumea stă închisă în neputință surdă,
Profită demnitarii, își fac de cap și zburdă.
Morala 3
Decât să bei din apă în vremi de pandemie,
E mult mai indicată o cură cu tărie!

Cacovean Adrian

Vulpita. Mie nu mi se pare hazliu.

Parca lumea nu stie... crezi tu.

Hazlie poezia asta sinistra


MICII VACCINAȚI!!!

Trei mici pentru o înțepare!
Așa sunt mituiți rămânii,
Iar pe Covid știți unde-l doare?
Fix chiar în cursul săptămânii!

Se-nghesuie tot omul fiindcă
Se dă și-un pic de apă chioară
Mulți au crezut că e palincă!
Asta da tragere pe sfoară!

Întâi te-nțepi, micii pe urmă,
Iar dacă burta-ți face pană
Cum crezi matale că se curmă?
Mai ceri trei mici! Dacă-i pomană...

La rând, nepoții și bunicii,
Acolo unde vând samsarii!
Mai bine-ar vaccina și micii!
Am zis și eu, n-am dat cu parii!

Vaccinătura cred că-i bună,
Da-ntreabă mintea mea mioapă,
De ce la megafon răsună
Cântarea-aceea despre...groapă?

Constantin Mosor

Oda mincinoșilor
Veniți la mine mincinoși !
Porțile sint deschise !
Vreau sa ca privesc in ochi ,
Si sa va cred ce spuneti!
Minciuna este o virtute !
Este clădită pentru oameni tari ,
Ce stiu sa urce-n sus
Si stiu sa-si facă loc.
Adevarul este ca o pijama
Cu care nu poti ieși in lume,
Minciuna este o creație ,
O arta plină de curiozități ,
Un drum spre înaltă societate ,
O bucurie pentru toți ,
E pace liniște iertare .
Veniți la mine mincinoși !
Porțile sint deschise !
Sa facem bal , sa ne distram !
Si chiar sa dam un premiu mare !
Ca sa triumfe minciuna-n lume ,
Si sa ne fie de folos !
Așa ca Juda din poveste,
Si - am încălecat pe-o sa ,
A fost si numai este .


Acu' chiar haslie nu-i dar mnah! O postai aici ca asa a zis Pit!

Da Pit, asa este, dureros dar adevarat. S-au scurtat rau picioarele adevarului in timp ce nasul minciunii creste, creste!