Poeziile lui ionut72

Rezumarea primului mesaj :

azi ninge cu petale ...din norii iubirii mele...
si fulgi te saruta...cazand peste tine,
voi trimite cu drag...avalanse de flori colorate,
cand scriu...ochii tai vorbesc de placute suspine...
parfumul de flori...pe tine s-aseaza,
in fiecare noapte...cu drag adanc te respir...
te descopar cu buzele...culegand fiecare senzatzie,
impreuna formam buchetul...ce emana iubire ore in sir...

EU SUNT...

Când mă inspir... din poezia vieții, PROASPĂT...
Îmi umplu plămânii cu aerul nemuririi , ADÂNC...
Imi caut cuvintele PILOT...plecate prin lume slobode
Ca un șirag șerpuit...TRANSALPIN ,
Un CĂLĂTOR vesel...într-o excursie expansionistă
În care liniștea mi-a cucerit trupul EXTRATERESTRU , ... gândurilor
Le-am dat o formă bizară...dintr-un VORTEX,
Scot LUMINA și întunericul...un vid părăsit fără...
Nici un zid șchiop...Nu mai e in picioare...
Dacă m-aș suspenda de un toc...intr-o călimară goală ...
Ca un ceas PENDUL, aș scrie vărsta timpului... Universal IUBIRE necondiționată ...fără dimensiune ...
EU SUNT...fără cuvinte...

Multumesc Pitule!!!
Toate cuvintele frumoase nu-s ale mele...
Eu le primesc si le dau mai departe...
Prin mine doar își fac simțită prezența în acest 3D.
Cu mult mai frumos este nevăzutul decât vazutul.
Vazutul are o singură formă, nevăzutul are forma văzută in care a fost inchis sa se manifeste plus toate celelalte forme nevăzute care sunt libere și pot lua orice formă...dar care nu se manifestă decat la dorință .
Nu degeaba se zice, ai grijă ce iti dorești, a se intampla e la o miime de milisecundă distanță.
Conceptul de frumos este văzut asa doar când lângă el este asezat un alt concept asemănător dar opus. Adica un concept urât. Dar ...sunt doar concepte...nimic stabil...Putem face din urât frumos si din frumos urat.
Acum nu mai conteaza...doar sunt...același eu

Eu sunt...cu tine,

Dacă aș trăi în mințile tale
Ai ști...unde sunt, acum
Tu fugi...să îmi cauți marea
În care să te scalzi...de trecutul prăfuit
În sânge, dacă era..iubirea, cu liniște absolută
Ma aveai oricând...în gândul zilei, prezent
Un soare interior...alb violet, ca sarea pură a mării
Transparent, ca un cristal...am revăzut primăvara vieții
În doi ...dublat, în toate direcțiile timpului
Am înțeles...spirala ascendentă, impulsul vieții... celest
Un cerc vicios deschis, a cunoaște...
Că eu sunt...cu tine, mereu...

E toamna ...
curand
Frunzele se nasc din nou
Inainte sa apuna dorul
Soarele
Va rasari invelit
De toate imbratisarile lumii
Apuse...
Sunt visele nisipului
Din vara ascunsa sub valuri
Fara inima
Amintiri ce au lasat urme
... pe talpi
Pamantul cu urme de noi
Priveste de sus trecerea lumii
Prin acul uitat in carul placerilor
Ne intalnim sa ne iubim
Viitorul violet sau trecutul rosu
Azi fara culoare
Ne sarutam tantric
Cum se ating stelele
Cu degete pline de praf
Impreunate ca noi
Nimic nou sub soare
Stupid sa negam ca nu ne dorim
La fel...
ca la inceputuri suntem...indragostiti

Multumesc de apreciere. Pupaceala si imbratisari. Zi minunata si weekend perfect.

Ganduri efemere,

Cand buzele tale spun ca ma vor,
Iar trupul tau emana placere pura,
Devin fara forma si sunt al tau dor,
Prin toata privirea ochilor inchisi,
Prin toate simturile albastre, transparente si pline de mister, Peste tot timpul subtil, cuprins in ceasuri oprite fara respiratie,
Ca un calator oprit sa bea din cel mai dulce izvor al vietii, Poate vom vrea...sa fim doar fluturi, sa ne putem amesteca culorile aripilor in cel mai frumos tablou
In dansul vantului cuprins de-o amintire noua de roua, cu rama de Univers
In care doi magnetizati opresc rotirea pamantului pentru a culge o altfel de iubire stelara,  
Prin fiecare atingere  de cuvinte...placerea ne inunda,
Pana la plinul de doi...ori doi...ori doi...ori doi...
Suntem nebuni unul dupa altul in dansul clipei de acum...
In toate timpurile...suntem doar ganduri legate cuantic ...si efemer

O mare...din mine

Vreau sa-ti cuprin uitarea
Din umbra coralilor care soptesc apelor
Punti de lacramioare cu parfum
De saruturi asternute la mal

Printre scoici, nisipul timpului
Imprastiat prin toata clepsidra marii
Scufundata in cordul pamantului, intr-un fiord
Cresc anemone ce-si cauta vantul
Cu vele ridicate, subtropical
Atingeri umede, placute stanci in larg
Un vid in care aluneca sarutul
O cascada uscata de dorul lichidului
Doar noaptea atonele curg Printre degete iti simt trupul
Precum marea din mine

Parfum...de iubire

Parfum inghetat de focul imbratisarii
Pe drumul saruturilor buzele alearga desculte
Albastrul gandurilor ne amesteca dorintele
In TINE eu, in EU cu tine...
Danseaza vantul naluca de dor
Poate departarea sa planga
Cerul placerii atingerii mainilor
Nu mai respir , precum pamantul pierdut in rotire
Cu nori luminosi de soare reflexii...raman transparent
O amintire...de iubire

Multumesc! Ma bucur ca ti-au placut versurile precum ciocolata...seara minunata, pupaceala si imbratisari.