Cersetorii, oamenii de langa noi.

Rezumarea primului mesaj :

Intalnim zilnic, ca ne aflam intr-un oras sau la sat, oameni batutzi de soarta.
Ne-am familiarizat, fac parte din cotidian, dar, trecem oarecum stingheritzi pe langa ei, intoarcem capul in alta parte daca ne cer ceva, ii injuram daca vor sa ne spele parbrizul sau le aruncam o moneda zicand: ‘’lasa-l asa ca e curat’’.
Intre un caine maidanez si un om al strazii cred ca multi dintre noi ar da o bucata de paine doar la primul. Uitam si e trist ca in fiecare om exista un suflet.



Acum vreo doi ani, inainte de Paste, eram intr-un hyper-market. Am avut o zi obositoare…peste o ora am facut de la casa si pana am trecut de controlul final ( aproape 30 de minute am asteptat la bancul de probe un angajat care nu mai venea).
Obosit, nemancat si in contratimp eram un pachet de nervi.
Imping caruciorul pana la masina si dau s-o deschid cand aud in spatele meu : ‘’boierule, fa-tzi pomana cu mine ca te-a ajuta bunul D’zeu’’
‘’In p’ ma’ti cu D’ul tau cu tot’’ sau ceva apropiat mi-au fost vorbele pe cand ma intorceam….o cersetoare, undeva peste 30 de ani, cu ambele maini si un picior deformate, cu un ten prea deschis sa fie tiganca la origini si doi oki albastri, mari, frumosi dar inexpresivi, ca de ghiatza.
‘’Boierule, nu’mi da nimic insa nu ma injura de mama, nici nu stiu daca traieste…daca o cunosteam poate nu eram asa’’……si mi’a intors spatele indepartandu-se schiopatand.
Daca-mi dadea o palma cred ca ma simtzeam mai bine….
Am ajuns-o din urma, am scos un ban din buzunar si’am zis ‘’iarta-ma’’….mi-a multumit in putine cuvinte fara sa ma privesca si si-a continuat drumul .
Trec mereu prin locul acela.
Ceva m-a impresionat la femeia aceea.
N-am mai vazut-o niciodata.
Un destin printre atatea altele ….

Eu le-as da, daca as sti ca intr-adevar au nevoie. Sunt si cersetori care chiar sunt saraci si locuiesc pe strada, dar sunt si unii care sunt fraude.
Stiu ca in orasul meu s-au dus de la primarie sa vada cum e cu oamenii saraci dintr-o anumita parte a orasului, era un om acolo care locuia intr-un garaj, i-au dat bani, iar dupa au aflat ca omul ala avea cateva case prin zona pe care le inchiria. El statea in garaj ca sa mai primeasca bani.

Pe de alta parte, am tot vazut in Bucuresti in statia de metrou o femeie cu doi copii care e mereu acolo si cere mancare. Mi-am zis de multe ori ca o sa ma opresc si o sa ii cumpar ceva de la patiserie, dar de obicei era dimineata cand ma grabeam spre facultate sau alteori, pur si simplu ma intrebam daca nu cumva minte.

Nu prea poti sa stii ce au in minte, de fapt. Daca as sti ca sunt cinstiti, le-as da. Dar multi dintre ei ori sunt fraude, ori dau banii pe bautura sau tigari.

Eu nu ma mai intreb. Le dau pur si simplu. Sa fie sanatosi! Daca din zece oameni carora le-am dat de pomana, macar unul a meritat, atunci e bine.