VISUL LUI MAKAR

Vine valul ,imi ia calul

Nu stiam ca autorul a trait printre iakuti ,totusi Makar reuseste pana la urma sa castige si asta doar pentru ca Fiul i-a acordat sansa sa vorbeasca dupa ce verdictul fusese dat deja .De aici a venit si replica mea cu avocatul
Privindu-l pe Makar ca fiind reflexia autorului percep ,si mai mult decat pana acum,''Visul '' lui intr-o lume in care oamenii sa fie judecati nepartinitor.

Mie mi se pare ca Dumnezeu (treime: Toion, Fiul si porumbelul- Duhul Sfant) incearca sa-l salveze cu orice chip pe Makar si, ca un fin pshiholog, il face sa devina din smecher si hot, uman. Deci iata ca mila este mai mare decat aparenta dreptate sau nedreptate a lui Dumnezeu. Dumnezeu este (si) drept, dar nu este contabil. Si iata ca lipsa milei, compasiunii si iubirii de pe pamant, Makar le regaseste (si se regaseste pe sine) inaintea lui Dumnezeu. Astfel, multimea faptelor rele (sau bune) paleste si talerul se inalta la nesfarsit...

Etnicii din taiga , concentrat obscur al materiei, zavoriti in inimile lor, unic refugiu , vatra in care pot pastra focul viu chiar si atunci cand cuvintele ingheata.
Citind literatura rusa, simt o tanguire in curs, pe tot parcursul textului, e ca si cand mi-ar canta soptit povestea, la ureche, sufletul calator al omului din taiga, o negura brumarie, stearsa, atingand locurile in care se desfasoara cei ce poarta acea viata.
Sucombanta toata culoarea gri, care se sparge doar cand omul isi deschide sufletul, dand frau liber cuvitelor in barlogul trecerii dincolo de poarta. Omul , poarta a propriului suflet eliberator.

Urmatorul nivel ar fi sa cante la balalaika , anevoie de cuvinte, dar fara Vodka si-ar pierde izul propriu