Re: Povesti cu haz, povesti nemuritoare

**pitulicea** Dum 16 Mai - 17:42

Rezumarea primului mesaj :

E lung, dar fermecator Laughing

Atata haz, mai rar.

O afacere oltenească
Autor : Amza Pellea

Mă frate-miu, cînd faci cîte o afacere, cum te taie pe tine capu, şi iasă prost, îţi ie năcaz, nu zîc nu. Îţi ie năcaz, ce mai! Da’ cînd te iei dupe capu altuia şi iasă prost, atunci să vez, că-ţ vine să-ţ bagi ghearele-n oichi, nu alta! Bag samă, c-aşa ie făcut omu, să fie cu iel mai iertător decît cu ăilalţ! Pă’ mie, acu, di ce mi-e năcaz? Di ce mi-e mie năcaz acu? Că mă luoai dupe capu şi vorba lu Fănică a lu Catîru! Vine la mine-ntr-o dimineaţă şi zîce:
- Mă nea Mărine, mă, mă uit la tine şi mă minunez! Om bătîrn şi nu te taie capu!
- Pă’ di ce, mă?
- D-aia, că stiu c-ai nevoie de bani, munceşti de te speteşti şi n-ai spor!
- Cum n-am, mă, spor, ce vorbă-i aia?
- Iote că te uzmeşti cu căratu la chitară pentru şuseaua a nouă. Mai bine faci un drum pînă la Severin şi vii de-acolo pricopsit.
- Pă’ ce mă, la Severin umblă cîinii cu covrigi în coadă sau plouă cu crăiţari?
- Cam aşa ceva, zîce iel! Că-mi spusă mie Florica a lu Conovat, de-o ţine pe Tanţa lu Făsui, că la Severin de cînd cu şanteru ăl nou, să făcu ou trei frangi, bucata.
- Cît, bă?
- Trei frangi!
- Să-i saie oichii?
- Să-i!
- Pă’ ce mă, ăia p-acolo n-au găini, nu să ouă, ori dete fr’o boleşniţă-n iele?
- Ba, au iei, da’ nu prididesc. Că de cînd se făcu şanteru ăl mare, la porţile de schier, veniră muncitori puzderie. Munca grea, oamenii, dacă muncesc, trebuie să mănînce, şi ouăle-s bune, că-ţi dau znagă.
- Pă’ tu de ce nu te duci să vinzi, mă Fănica?
- Mă nea Mărine, ţ-o spui p-a dreaptă! N-am nici ouă, n-am nici bani să le cumpar d-aci, să le vînd acolo! Da’, spui matale că m-eşti preten şi n-aşi vrea să pricopsăsc frun duşman.
Mă, fraţilor, să vă spui drept, de cînd imi băgă Fănica a lu Catîru şarpele ăsta-n gînd, nu mai avusăi linişte! Făceam io ce făceam, da’ tot acolo mă gîndeam. Mă, zîc, trei frangi ou, nu ie rău! M-apucai să strîng toate ouăle, du pin casă, du pin cuibare… Ba făcui una şi mai boacănă… Cum pusăsă Veta fr’o patru cloţa cu o zi mai-nainte, mă dusăi şi luoai ouăle, uşurel, de supt iele, şi pusei nişte chietre di la gîrlă, ca să nu prindă de veste cloţale şi să părăsească sirviciu. Lu Veta nu-i spusăi nimic, că cine ştie ce mai îmi zîce, sau scapă fr’o vorbă, cum fac muierile, aude frunu şi-mi suflă afacerea.
Mă frate-miu, strînsăi io fr’o două sute de ouă… Mă, zîc, doi ori trei, şasă. Parcă n-ar merita să bat io drumu pîn la Severin, pentru şase sute de frangi! Dacă aşi avea o mie, altă treabă! Mă gîndii… mă sucii… mă, zîc, mi-ar trebui un om de nădejde. Îl chemai pe nepotu-miu Sucă, şi-i zîc:
- Mă Sucă, vrei să facem o afacere-npreună?
- Nea Mărine, cu matale vînd şi pe dracu drept înger.
- Mă, zîc, io te iau cu mine la Severin, îţi plătesc trinu, şi-ţ dau ş-o sută de frangi! Fă-mi rost de opt sute de ouă!
- Mă nea Mărine, pe’ c-o sută de frangi nu facem treabă, sau vrei să le fur?
- Mă fi-ţ-ar starea a dracu, să nu te prind că furi un ou, că te omor!
- P-atunci cum?
- Mă, zîc. Fi atent la mine-aci! Suta de frangi i-a ta pentru osteneală. Pentru ouă îţ dau io alţi bani, cu care cumperi. Da’ nu d-aci di la noi din sat, te duci pi la Catane, pi la Covei, pi la Ghidici-n colo. Nu sufli o vorbă şi ai grijă să nu fie ouăle clocite, şi să vii iute! Mă, venişi?
- Nea Mărine, zbor!
Făcu Sucă al meu, treabă bună. A treia zi, avuserăm o mie de ouă. Le chitiram noi în patru paporniţă, în mălai, şi-i zisăi lu Sucă:
- Mă, pîn plecăm, le pituli la voi în paie, da’ vez să nu le simţă căţaua lu Marin Galiceanu, că dacă mănîncă frun ou, te mănînc cu coajă cu tot.
- N-ai grijă, nea Mărine, mă culc pă iele!
- Cum pă iele, mă, ce ieşti nărod?
- Hai mă, nea Mărine, ce nu ştii de glumă, vorba vine?! Auz, nea Mărine, da’ ce faci cu-atîtea ouă?
- Cozonaci, zi io.
- Pă’ ce faci cu iei?
- Iote, umplu gura la ăi de-ntreabă!
- Vasăzică, tot hoţie!
- Taci mă, zîc, ai răbdare s-o vezi ce-i aia o afacere!
Mă dusăi la colectivă, să mă-nvoiesc la brigadier, la nea Tănăsucă a lu Colan a lu Mirea.
- Mă, nea Tănăsucă, învoieşte-mă fr’o două zile!
- Pă’ di ce?
- Iote d-aia, că nu mă simt prea bine, nus-ce am, şi vreau să mă duc la doftor, la Craiova!
- Pă’ ce mă, aci n-avem doftor?
- N-avem, zîc io, că ie doftoriţă şi io mai bine mor, decît să mă dezbrac în faţa unei muieri.
- Taci mă, că te scoate Veta mincinos!
- Ia te uită la talică, pă’ ce Veta i-e doftoriţă?
- Mă, nărod ieşti, zîce nea Tănăsucă! Pă’ ce boala are ruşine?
- N-are, zîc io cu gîndu la ouă, da’ io am!
- Bine mă, du-te! Da’ să ştii că cherzi zile-muncă!
- Pă’ ce să fac? Boala ie boală, nu te-ntreabă!
Zis şi făcut, plecarăm! Da’ plecarăm cu-n trin de noapte, să nu vadă careva ce fel de boală am io! Mă fraţilor, vă spui drept, că n-ghierea şi ruşine; om bătîrn, să pleci noaptea, pe furiş. Da’ acu dacă mă prinsasăm în ‘oră, trebuia să joc că băgasem banii-n ouă! Da-n trin, ne trecură toate naduşelile, ca ierea o-nghesuială, de fu musai să ţinem paporniţale-n braţă. Că ne şi zisă unu:
- Mă fraţilor, lăsaţi-le colea jos, că vă speţiţi!
- Nu se poate! zîc io.
- Pă’ d-or n-oţ avea oauă-n iele!
- Facem prinsoare? zîce Sucă. Îi detei una cu cotu, de-şi cherdu răsuflarea.
- Ce dai mă nea Mărine?
- Pă’ dacă am în plus, zîc io.
Mă frate-miu, di la Craiova-n colo, avusărăm năroc, ca ierea lumea mai răsfirată, puteai să-ţ tragi sufletu! Zîce Sucă,
- Mă nea Mărine, la Severin, mă duci şi pă mine la porţiile de schier, să văd dacă nu m-a minţit Gogu lu Pecingine.
- Pă’ ce ţi-a zis, mă?
- Pă’ i-auz, că i-a spus lu ta-su, că ştie de la al bătîrn, care a fost la Severin prin opt sute şapte-şapte, că cică la porţile de schier ie lacătu cît ploasca. Si, mie parcă nu-mi vine să cred să iziste un lacăt aşa mare!
- Bine mă nărodule, după ce fîrşim treaba, te duc!
E, din vorbă-n vorbă, ajunserăm la Severin! cînd ne deterăm jos din trin, căscatu de Sucă, cu oichii dupe una, de-i intrasă rochiţa la apă, cît p-aci să dea cu paporniţale într-un cărucior d-ăla de cară marfă.
- Mă, zîc, calcă usor, umblă cu băgare de samă, şi dacă faci fruna şi mă bagi în belea, te bat ca pe oauă cînd le faci jumări!
Mă frate-miu, cu chiu cu vai, ajunserăm la piaţă. Să cad jos din picioare, nu alta! Cît ierea piaţa de mare, ierea albă… albă… de oauă, de zîceai c-a nins in toiul verii! Cînd mă uit la preţ, mi se făcu rău de tot! Optzeci de bani bucata şi ieu le luoasem c-un frang! Mă frate-miu, văzui negru-naintea oichilor. Auzi, numa oauă negre vedeam! Ma-ntorc la Sucă, rîdea cu gura pînă la urechi.
- Mă nea Mărine, dacă află Grecu ala… Onasus ăla… te-angajează conselor, auz?
Începu Sucă să urle, ş-o rupsă la fugă. Luoai paporniţele şi mă luoai dupe iel. Cînd văzu c-acu-acu l-ajung, începu să strige:
- ‘oţiii… ‘oţiii! Mă, se făcu o hărmălaie… cirăiau muierile… urla lumea… “puneţ mîna pe iei”… fluiera miliţiia…
- Mă, zîc, dacă-l prind, îl omor!
S-avusăi noroc, că-l prinsăi… Că se-nchiedecă d-un maldăr de praz, şi veni în cap ca uliu, cu paporniţă cu tot, peste o tarabă cu oauă! Mă, cum îmi luoasă Dumnezău minţile, îi mai detei şi io c-o paporniţă de-a mea în cap! Veni miliţiia şi ierea să iasă dandanaie mare, că, pe Sucă pînă nu-l spălară de gălbenuşuri, nu samăna cu buletinu! Făcuram socotelile, al dracu ăla cu taraba parcă le numărasă p-ale noastre, ale zdravane! Că zicea că iel avu trei sute cinzaci de oauă, şi cînd le numărarem p-ale noastre, mai iereau trei sute cinzaci şi trei! Cu ăla ne lămurirăm, da’ nu scăpam de miliţiie! Că ce avusăi cu Sucă, de fugii dupe iel? Da’ tot cu nărodu avusăi noroc, că-i făcu cu oichii miliţiianului, îl luoa la o parte, şi-i zisă:
- Nu te uita la iel, că-i om bătîrn cu păru alb, îi place să joace tiligosu, leapşa, de! Că-n colo ie cuminte, nu face rău!
Miliţiianu să uită lung la mine, nu-ş ce mutră oi fi avut, ca oftă şi plecă!
Îi zîce Sucă lui ăla cu oauăle:
- Auzi, bă nene? Noi scăparăm da’ matale pîn’le vinzi, fac pui!
- Văd şi io, zîce omu, că nu merg afacerile! O să mă duc să le vînd spre Calafat, încolo!
- Auz mă nene, ţ-aş spune io un merchez, da’ mi-e frică că mă bate omu ăsta, zîce iel, ş-arată spre mine!
- Spune-i mă, zîc, că nu-ţi fac nimic!
- Auz, nene, dacă te duci spre Calafat, treci şi pe la Băileşti, că cunosc io unu, Mărin a lu Juvete, care-ţ cumpără oauăle c-un frang bucata!
Auz vorbă la iel! Mă fraţilor, ne umflă rîsu pe amîndoi mă, ne rîdeam şi ne pupam! Ala cu oauăle, se uită la noi cu gura căscată, începu să-şi facă cruci şi să adune oauăle. Plecarăm noi dincolo şi ne duserăm spre porţile de schier. Mă fraţilor, minunea minunilor! Cînd să deschisă odată vederea largă, pînă-n malu ălălalt, ni să tăie răsuflarea. Puzderie de maşini şi de oameni dintr-o parte şi din alta mişunau ca furnigile, să puie Dunărea la ham de chiatră şi schier. Mare minune tecnică şi mare ie puterea omului!
- Mă Sucă, zîc, nu văzuşi tu lacătu cît plosca, da’ văzuşi altele mai dihai. Stă Sucă-al meu şi se uită cu oichii duşi la furnigaru de oameni şi maşini… Zice:
- Mă nea Mărine, nu te supăra, asta ie treabă, nu glumă! Bravo lor! Asta afacere!!!… Aia a nostră cu oauăle, ie găinărie dă-o dracu, bine că se sparsără!

**pitulicea** Mier 28 Noi - 21:33

Ce ziceti despre asta? Laughing

Parca are dreptate... De ce n-am vazut niciodata astfel lucrurile?

**pitulicea** Vin 30 Noi - 11:22

Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că nici un zmeu nu le vrea.

Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.

**shadow** Vin 30 Noi - 11:45

Ceva nu se leaga , un mic amanunt Laughing

: zmeii prefera fetele bine facute , harnice si devreme acasa Very Happy

, ei sunt in genere gospodari ... fetzii frumosi in schimb sunt don juani eterni , pentru ei doar fizicul si sexul conteaza , aia mica este exact ce le trebuie ... rolling on the floor

**pitulicea** Vin 30 Noi - 12:12

Da' de ce regula asta? Totdeauna cea mica e o bunaciune! De unde pana unde? La mine in familie e invers Laughing

**shadow** Vin 30 Noi - 12:18

Pai spune tu :

''...bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.''

Ce sa faca zmeul cu ea ? Very Happy

...cat l-ar scarpina ea tot ii trece omului cheful de sex odata si odata , apoi nu-i ramane decat sa se enerveze Laughing

**pitulicea** Lun 3 Dec - 19:37

Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu' căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da' vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.

Aha... Care va sa zica, pe vremuri, cand se "scriau" basmele, barbatii erau cei materialisti Very Happy

Iata cum se intoarce roata Laughing

**pitulicea** Joi 20 Dec - 22:49

Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot - nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.

Cu asta nu-s de acord. Daca, in sufletul lui, calul si-ar fi dorit sa fie in echipa Zmeului, ar fi fost Very Happy

Nu i-ar fi facut strategia lui FeFe. Laughing

Da' incep sa cred si eu ca imparatul era un idiot. Doar era imparat... isi permitea sa hraneasca un cal. Cum sa-si bata joc de bietul animal, fie el unul "ajuns la pensie".

**pitulicea** Joi 27 Dec - 21:11

Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratului. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care sunt fiecare la casa lor, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.

Laughing

Mama zmeilor? Nu prea imi amintesc de ea.

**pitulicea** Dum 6 Ian - 9:37

Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e - a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, pop...ată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei. Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: "Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace." Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da' mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia - în sfârşit! - i se aprind beculeţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.

**pitulicea** Dum 6 Ian - 9:38

... a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.

**myrk** Vin 23 Aug - 15:03

Poveste veche

Intr-o dimineata, stapanitorul cetatii fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata:
- Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!
Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. "Trebuie sa fie tare bune merele alea", isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci:
- Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela!
Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse:
- Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere!
Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului:
- Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela!
Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si il lua la rost:
- Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere!
Zis si facut. Confisca toate merele si dosi jumatate din ele. Intors la seful sau, strajerul se lauda:
- Am facut un targ nemaipomenit! Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului!
Primul strajer merse la stolnic:
- M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere!
Stolnicul - repede la paharnic:
- Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere!
Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic:
- Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere!
Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapinitorului cetatii si glasui:
- Maria ta, iata, am indeplinit porunca!Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere!
Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta:
- Hmmm... Cinci galbeni pentru cinci mere... scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!

**itina** Vin 23 Aug - 20:50

Mda!

Vizitator Vin 23 Aug - 21:25

Asa a fost, asa este si asa va fi. Very Happy

**myrk** Vin 23 Aug - 21:55

N-are haz, da-i nemuritoare! Laughing

**itina** Vin 23 Aug - 22:12

Ba are haz, dar de necaz!

Continut sponsorizat