Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Te citesc si rad cu pofta de fiecare data! Verde!

Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă,
Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă,
Colegi în anul ultim de liceu,
Când, dintre toţi din clasă, numai eu
M-am oferit să vă conduc acasă,
În după-amiaza-aceea furtunoasă…

Pe sub umbrelă, visători, păşeam,
V-am luat de şold, ce-aproape ne simţeam!
Nu ne păsa de stropii mari şi reci,
Ca într-un vals prin bălţi croiam poteci,
Iar norii, se-aprindeau, vădit, anume
Parcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume…

Şi când, suavă, galeş mi-aţi zâmbit,
Din ochii mari, albaştri, am simţit,
Întâiaşi dată-n viaţă-acel fior,
Până în deştul mic de la picior,
De v-am furat, setos, ca un avar,
Primul sărut în colţ la aprozar,

Şi-apoi în lift, parcă la şapte staţi,
Plutind printre etaje,-mbrăţişaţi,
Ajunşi ‘n-apartament m-aţi invitat
La o cafea…târziu…eram în pat,
Unde, un ceas întreg, noi amăndoi,
Înflăcăraţi de-amor, aproape goi….

Ca să mă iei acum, aşa, la rost,
Şi…bâzâind să-mi spui c-am fost un prost,
Păi…s-au ivit părinţii tăi, că ştii,
Chiar când eram să pun punctul pe i,
Şi-mi reproşezi…şi eu regret cumplit,
Că timp a fost păcatu’ să-l comit…

Sunt patruşcinci de ani trecuţi, şi-un pic,
Lenuţă, au zburat ca mai nimic!...
Ne-am regăsit acum, în plină toamnă,
Dar să uităm…eu domn şi tu o doamnă!
Nu te-ntrista, nu plânge,-s încă viu,
Pentru păcat nicicând nu-i prea târziu….

Valeriu Cercel

Ha, ha!  E timp destul...  
 

Mai marele pacat este ca nu am facut pacatul la timpul lui! Dar...cum spusei, cat sunt viu, nicicand nu-i prea tarziu!

Si... nu se stie niciodata!

Ba eu zic sa te grabesti putin Valeriu Poezia este !!!

cate Lenute am cunoscut eu pana sa ma insor, ma intreb acum, cu care as mai face pacatul!? Si apoi, nevasta-mea, Marioara, ma stie de inger! Daca aude, imi taie si aripile, dar mi-e teama sa nu atenteze si la altceva!

Lasa Lenutele din tinerete Valeriu, nu prea cred ca vazandu-le acum ti-ar mai da tarcoale ganduri pacatoase, oricat de bine s-ar fi intretinut doamnele respective  Dar daca le intalnesti fiicele, sau si mai si...nepoatele, cu siguranta vei cadea in ispita Si pazea, furia unei femei inselate poate dauna grav sanatatii ...aici ma gandesc la doamna Marioara

Si ea iti da perfecta dreptate!

Pacatul asta cre' ca n-are varsta...

Măi, a dracului de şcoală!
De o iau numai pe deşte,
Ori, de-aş face socoteală
Ca bunicu,-aşa, băbeşte,

Cum o dau şi o sucesc,
Din grădină pân’ la poartă,
Chiar politic de-o-nvârtesc,
Socoteala-mi iese moartă:

Paişpe,-auzi şi tu, pe listă!
Nu-mi trecea prin scăfârlie,
Cât de mulţi astăzi ezigstă,
Să nu aibe-o meserie!

D’aia cred că…Marinică,
Pe-ăi de cată să evite,
Vrea să-i bage-n politică,
…antelectuali, elite!...

Dar şi ăştia sunt şcoliţi!
Fac pariu…să dai cu tunul
Că din paişpe nu găsiţi,
De la ţărănişti vreunul!

Fi’ndcă-l ştiu pe fiştecare,
Din ziar, telenovele,
Şi cu ei doar, la votare,
Pică ţuică, mici, lovele:

Unu-i cam stresat, se pare,
Nu-i diliu şi nici nebun,
Cum nu stă la vaccinare,
Guiţând c-ar fi imun,

Altul, ce, am prins de veste,
Tot de la “antena 3”,
A avut patru neveste…
Norocos, deh, la femei!...

Una, pici pe omoplat,
I-am vazut poza la mare!
Cică, legea a-ncălcat,
Mamăăă, da’ cu ce picioare!!!

Dar e alta fără frână
La guriţă, cum socot,
C-ar avea legea în mână,
Vrea să afle natul tot!

Iar vreo doi, la găvărit
Româneşe,-ţi umflă buza!
Nici Traian n-a auzit
Vr’unu-n Sarmisegetuza!

Restu’,-s buni de adormit,
Ori să-i pui, natur, pe varză,
Arătând, cum toţi promit,
Că-s veniţi cu-aceeaşi barză…

Singuru-i un doctor, care…
Şi o spun fără ruşine:
De-i ales, după votare,
Sper c-o să ne facă bine!

Valeriu Cercel

chiar asa este! Sa vedem cati mai raman pana la alegeri din cei 14...caci se pare ca DNA-ul incearca sa-i mai rasfire

e numar cu ghinion!