IMAGINEA CONTEAZĂ?

Rezumarea primului mesaj :

Azi spunem că o femeie este liberă să facă orice, numai să nu-și pericliteze reputația. Paradoxal, deși în practică se poate dovedi că e foarte versatilă, în realitate domnișoara alege să-și țină ascunse… plăcerile carnale de care are parte – tocmai din teama de a fi catalogată drept o ușuratică. Această teamă provine tocmai din stilul agresiv al consorților masculi de a judeca libertinajul sexual al partenerelor lor. Unele femei cu trecut amoros bogat se simt vinovate și caută să se disculpe, apărând mecanisme de apărare inconștiente. Mulți bărbați spun că sunt de acord ca femeia să fi avut parteneri multipli, dar în sufletul lor poate apărea o rană emoțională. Pe de altă parte, femeile compară partenerii în sinea lor… generând iminent conflicte în cuplu.

Concluzia este că indiferent de alegerile pe care le facem pe plan sexual și câți foști iubiți acumulăm la “activ”, numărul acestora ar trebui să rămână confidențial – cel puțin față de partenerii noștri?

Eu nu cred ca as avea rabdare cu astfel de " unii", sincer.
Sunt oameni care sunt de felul lor gelosi si suspiciosi si nu au incredere in partenerii lor orice ar fi. Cu astfel de oameni chiar nu poti fi sincer pentru ca nu asculta ce li se spune si ce li se explica, o tin pe-a lor ca asa le dicteaza rationamentul lor absurd. Si daca nu poti fi sincer cu un om, daca esti mereu acuzat de fel si fel de nebunii, de ce ai continua? Iubirea e iubire dar hai sa mai lasam si ratiunea sa isi faca treaba!

E un subiect interesant, se poate discuta mult pe tema asta. O sa scriu si eu cateva randuri, serios de data asta, fara glume strecurate pe ici-colo, si voi incerca sa nu citez pe nimeni, doar sa spun parerea mea, cu cuvintele mele.
Imaginea conteaza, intr-un fel. Dar nu pentru mine, ci pentru partenera. In momentul in care am decis sa merg alaturi pe un drum alaturi de ea, implicit am fost de acord cu felul ei de a fi, cu caracterul, cu ideile ei. Daca pentru ea conteaza imaginea, atunci si pentru mine conteaza ca ea sa se simta bine. Nu sunt de acord cu schimbarea modului de a fi al ei. De ce sa o schimb? M-am indragostit de ea asa cum e, cu bune si cu rele. Nu as merge pana acolo incat sa zic de compromisuri, desi cam asta ar fi, ci mai mult de a intelege nevoile ei. Daca simte ca vrea sa fie singura cu gandurile ei, cine sunt eu sa cred ca as putea sa-i fac bine stand langa ea? E complicat, dar si simplu in acelasi timp.. In teorie, as putea sa incerc sa o fac sa se simta bine. Dar daca esuez, daca nu are onevoie de mine in momentul ala, nu fac mai mult rau? Eu stiu cum sunt eu, cum m-as simti sa ma "sufoce" cineva. Scuze, am deviat un pic de la subiect. Sincer, nu ma intereseaza trecutul ei. Ar trebui ca barbatii, in general, in primul rand suma experientelor din trecut au facut femeia sa fie asa cum e cand i-a atras, sau s-au indragostit. Dar... societatea e asa cum e. In cele mai multe cazuri, nu e o regula, dar se intampla atat de des incat sa o numim regula, daca nu pozezi in "macho" fata de grupul tau de prieteni, nu existi in grup, esti sub "papucul" femeii. Dar... ce inseamna sa fii sub papucul ei? Adica, daca eu o vad obosita... abia venita de la munca, cu tot stres-ul de acolo, sa nu spal vasele dupa cina? sa nu dau cu aspiratorul? sa astept totul de la ea, ca e femeie? E partenera mea, nu menajera mea, locuim impreuna, impartim totul impreuna. Si aici mai sunt deviatii, de genul : "A vrut egalitate, sa bata covoarele" ! Pe naiba.. ar trebui sa fim constienti si sa facem treburile dupa puterile noastre... nu cine e "mai cu muschi" dicteaza regulile. Sunt de acord cu regulile, dar stabilite impreuna.
Ca un rezumat, ce imi pasa mie ca a avut 5 iubiti sau 50 de iubiti? Acum.. e cu mine, si asta conteaza. La asta ar trebui sa ne concentram, la prezent si la viitor. Iar daca viitorul nu se poate, sa ne despartim buni amici. Pare de necrezut, dar se poate si asta, spun din experienta. Unii merg pe principiul ca daca un barbat cucereste multe femei, e un barbat "bine", irezistibil. De ce nu ar putea si femeile sa faca asta, fara sa fie catalogate drept "femei usoare"? Adica, daca ele constientizeaza ca relatia nu merge, de ce, din cauza oprobiului public, sa fie nevoite sa suporte relatia, sau, daca au curaj sa se desparta, sa ramana singure, uneori si cu un copil?
Sub spoiala asa-zisa de "civilizatie", ca oamni, social si civilizatie, tot in Comuna Primitiva am ramas.. Dar este doar parerea mea.
Mno, ma opresc aici, degetele mele abia se mai tin pe picioare...plus ca nici nu vreau sa va plictisesc

Esti sigur ca esti roman, Caspi? Iti dai seama ca ce ai scris tu acolo, este o scriere de barbat ideal, asa ca sigur vei fi in asentimentul fetelor. De la mine un frumos verde! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Si de la mine un verde. Eu nu te-as intreba ca Doro, daca esti sigur ca esti roman. Te-as fi intrebat daca esti sigur ca apartii de lumea reala. 

Multumesc frumos, doro, sigur ca sunt roman. Sigur ca nu sunt barbatul ideal, am si eu defectele mele.. Stii ce e ironic? Ca femeile se sperie de gandirea mea libertina... drept urmare, inca sunt singur  Nu pot sa iti spun de ce, nu sunt eu in masura sa spun care e cauza, educatia, exemplele, societatea... dar in general se sperie de libertate. Cele care nu se sperie de libertate, se tem ca nu cumva, o relatie sa le puna capat libertatii, iar daca incearca mai multe variante, se tem de acea parere, cum le vede lumea.. Si ca sa iti spun de ce nu imi pasa de ce zice lumea, strict la subiect, eu nu traiesc cu "lumea", nu traiesc pentru "lume", ci cu acea persoana cu care am ales sa impart un drum, la fel cum si ea a ales..

uff, itina, doar tu esti de vina ca m-am ciupit si ca ma doare! sigur ca apartin de lumea reala. Sincer, m.-am temut un pic ca nu cumva, cei care citesc, sa nu creada ca ma supraevaluez, sau ca scriu cam ce ar vrea femeile sa citeasca. Nu spun decat atat, cand se va ivi ocazia sa ne intalnim, si nu o voi rata acea ocazie, putem discuta fata in fata despre subiectul asta

Gandirea ta nu e libertina Casp, ci fireasca, civilizata, doar ca din pacate la noi ceea ce este firesc prin alte parti, este privit ca anormal.
Cat despre experientele tale, cum ar fi spus bunica mea, omul bun n-are noroc

nu are noroc, poate.. dar are discernamant

Eu am o intrebare incomoda. Presupun ca esti foarte gelos, cum ai reactiona/cum te-ai simti, cand la brat cu iubita ta intalnesti un fost iubit cu care iubita ta se saluta si chiar evoca amintiri din timpul relatiei lor?

aella, nu e intrebare incomoda. Nu stiu ce inseamna sa fiu gelos, si chiar mi s-a intamplat ceea ce ai intrebat tu. Nu stiu daca ma credeti, dar.. mie mi-a trecut prin gand ca a fost un fraier cva s-a despartit de ea, in schimb, dupa acea intamplare, am discutat cu ea, pentru ca se simtea nasol ca presupunea ceea ce ai intrebat tu  Si nu, nu cred ca e adevarat ca daca nu simti gelozie, inseamna ca nu iubesti. Pentru mine, iubirea e iubire, dincolo de compromisuri, de intrebari, este ceea ce simti neconditionat de nimic.

Si sa fac o mica precizare, in sprijinul la ce am afirmat : cea mai traumatizanta experientra pe care am trait-o a fost din cauza geloziei partenrei, o gelozie patologica. M-a schimbat foarte mult, si mult prea devreme, si prea profund.

Nu stii ce inseamna sa fii gelos? Daca tu nu crezi ca nu e adevarat ca unde exista iubire, exista si gelozie, nu inseamna ca nu e fals, ci doar parerea ta. Si o femeie ar putea interpreta ca nu-ti pasa de ea, daca nu esti gelos. Sincer, verific intotdeauna daca partenerul este gelos, tocmai sa vad daca ii pasa de mine sau nu. Si majoritatea barbatilor le place ca partenera sa fie putin geloasa. Dar, tu ai specificat ca esti deosebit. Dar tot nu cred ca ai simtit ca ai iubit cu adevarat si nu ai fost gelos.

aella, nu am specificat ca sunt deosebit, am spus doar parerea mea. Daca eu o iubesc neconditionat, si o inteleg, si am incredere in ea, trebuie sa fiu gelos? Cum poate ea crede ca daca nu sunt gelos, o iubesc mai putin? Din punctul meu de vedere, iubirea nu are grade de comparatie, iubesti sau nu. Daca simti gelozie, si nu ma refer la tine, ci la mine, inseamna ca, inevitabil, ai sentimentul de posesiune asupra partenerei. Cu asa ceva nu sunt de acord. Si nu spun ca nu simt gelozie prin prisma a ce am experimentat eu. Eu personal nu pot influenta partenera sa fie geloasa sau nu. Prefer sa discut cu ea, daca imi spune sau daca simt ca ar fi geloasa, si incerc sa o fac sa inteleaga ca nu are motive. Daca nu ajungem la un consens, inseamna ca nu ne potrivim si nu are sens sa mai continuam. 
Partenera mea e pentru o viata in doi, nu ca sa ma laud ca am mai cucerit o femeie, nu sa ma afisez in societate cu ce femeie umblu. Nu, ci doar sa realizam ceva impreuna. Nici nu am zis ca e fals ca daca e iubiree este si gelozie, ci doar ca e subiectiv. Eu doar mi-am spus parerea, nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Unde ne-ar mai fi individualitatea atunci?

Daca imi permiti, aella, am si eu o intrebare incomoda. Daca verifici partenerii, si in eventualitatea ca gasesti unul care nu este gelos, il respingi, pentru ca nu il crezi in stare sa te iubeasca?

Hai mai Aella...cum sa verifici daca partenerul este gelos sau nu? Sunt atatea alte cai prin care poti observa daca ii pasa de tine sau nu, gelozia nu mi se pare una dintre ele. Sunt barbati gelosi (desi nu chiar asta este cuvantul) nu ptr ca si-ar iubi partenera, ci doar din cauza simtului de proprietate, banuiesc ca nu este nevoie sa elaborez.