Cum se scrie corect?

Rezumarea primului mesaj :

În „Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române” (DOOM2), Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005, pagina LXIX, se precizează: „Se revine astfel la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui niciunul (niciuna) şi ale adjectivului corespunzător niciun (nicio), la fel ca a lui vreunul, vreun, prin aplicarea consecventă a principiului conform căruia compusele trebuie distinse şi grafic de îmbinările asemănătoare”.
Aceasta este una din noutăţile acestui dicţionar (DOOM2). Prin urmare, pronumele negative compuse (niciunul, niciuna) şi adjectivele pronominale corespunzătoare (niciun, nicio) formate din adverbul nici şi pronumele nehotărâte unul, una (respectiv un, o), cu toate formele cazuale, se scriu într-un singur cuvânt.
Exemple: Niciunul dintre ei nu mă interesează. Nu mă atrage niciuna. N-au fost anunţaţi niciunii. N-au fost anunţate niciunele. Nu se potriveşte niciunuia (niciuneia). Nu se potrivesc niciunora.
“Nu se vedea nicio pasăre, nu se auzea niciun glas”(Marin Preda).
Se scriu separat, în două cuvinte, în următoarele cazuri :
-Conjuncţie plus pronume nehotarât (Nu mă impresionează nici unul, nici altul(celălalt).Nu mă impresionează nici una, nici alta(cealaltă);
Se observă că în astfel de situaţii, pronumele altul, alta, precedate şi ele de nici, arată că unul, una sunt pronume nehotărâte, iar nici, conjuncţie.
-Conjuncţie plus numeral (Nu mă impresionează nici unul, nici mai mulţi. Nu mă impresionează nici una, nici mai multe).
Se scriu nici un, nici o, în două cuvinte, în următoarele situaţii:
-Adverb plus articol (Nu e codaş si nu e nici un elev fruntaş. Nu e codaşă şi nu e nici o elevă fruntaşă);
- Adverb plus numeral (El a citit romanul de două ori, iar tu, nici o dată); Facem precizarea că, de regulă, între adverb şi numeral se intercalează adverbul măcar (El a citit romanul de două ori, iar tu, nici măcar o dată).
-Conjuncţie plus numeral (Nu meditez nici un elev si nici mai mulţi. Nu meditez nici o elevă şi nici mai multe).
Tot separat, în două cuvinte, se scriu în expresiile: „nici una , nici două”, „nici una , nici alta”(Nici una, nici două, s-a repezit la el). Nici una, nici alta, a dispărut fară a băga de seamă. Aceste expresii au următoarele sensuri: îndată, numaidecât, brusc, pe neaşteptate.
Observăm că aceste cuvinte compuse apar numai în enunţuri negative.
În concluzie, starea de fapt ce decurge din această normă ortografică se complică şi este necesară o mai mare atenţie pentru aplicarea ei în exprimarea scrisă.

SURSA: GORJEANUL

cara.mia26 a scris: Asadar toata lumea insala pe toata lumea. E corect ?

Da , e corect...desi uneori e cam greu de acceptat. Ma refeream strict la forma verbului. Sincer, mie nu mi se pare a suna bine desi stiu ca e forma corecta.

cum naiba sa fie corect )) E imoral.

Daca tot am vazut topicul acesta , am zis sa vin si eu cu ceva interesant.
In ultimul timp s-au introdus o serie de cuvinte noi pe care poate nici n-am auzit de ele, fiind aici si neavand contact cu ele. De exemplu: deflui,a dili, bip,euroatlantic. Cu toate ca am impresia ca ne sunt cunoscute, deci se imbogateste vocabularul, cu toate ca unele cuvinte mai scartie putin.

Si la urma urmei, viata e o continua invatare, este bine sa invatam lucruri noi, si nu ma refer numai la gramatica!
Va dau un exemplu:"Noua gramatică lansată luna aceasta era necesară, în contextul în care au trecut 42 de ani de la apariţia ediţiei anterioare (GA). Între ceea ce oferea gramatica academică în vigoare şi înnoirile teoretice şi descriptive ale cercetărilor ulterioare se produsese o aşa mare ruptură, încât GA nu mai reprezenta un punct de vedere credibil, ajungându-se la existenţa paralelă a două gramatici.

Scrierea cu literă mare/mică
* Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc: mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial); state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar); instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe); formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).

* Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

Scrierea cuvintelor compuse
Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul "cuviincios", bine-venit cu sensul de "oportun, agreat", rău-platnic; substantive compuse ca "bună-credinţă" (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio); toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare; compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană); toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale; unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative "niciunul, niciuna, niciunii, niciunele", precum şi adjectivele corespunzătoare "niciun, nicio", dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia "nici"+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia "nici"+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul "nici" şi articol nehotărât ("Nu e prost şi nu e nici băiat incult").

Schimbări la numele proprii străine
La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca "Bahus" (nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).

Despărţirea în silabe
În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea "fonetică" (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc. O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca "post-fa-ţă", "trans-bor-da", la compuse ca "alt-fel", "ast-fel", "feld-ma-re-şal", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca "pust-nic", "stâlp-nic".

Modificări morfologice
• S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) - cu plural sandale; bretea şi cu sensul "derivaţie rutieră" (şi nu bretelă) - cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) - cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) - cu pluralul cârnaţi.

• S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance...., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.

• S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de "bărbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

• În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la "a trebui" s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la "a continua", persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la "a absolvi" se recomandă forma "absolv" şi pentru sensul "termin un ciclu şcolar", iar "a decerna" se conjugă cu -ez, deci decernez.

• S-a renunţat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvântului "mass-media". Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".


Dan Boicea, Adriana C.Nedelea
Adevarul

Pluralul de la "remarcă" e "remarci".

Şi încă ceva:

PUNCTELE DE SUSPENSIE (...) - trei la număr, nici mai multe, nici mai puţine - arată o pauză mare în cursul vorbirii. Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii.

Pluralul (dat ca exemplu de mine) era de la "remarca", scuze.

remarca -> remarci
remarcă -> remarce

exact!

pitulicea a scris:Pana la urma, care e pluralul de la remarca? Remarci, sau remarce?
Greu sa-ti stapanesti limba, cand cei care se indeletnicesc cu studierea ei, o schimba dupa bunul lor plac....

Forma corecta e "remarcuri", Pitulice!

Folosirea virgulei inainte de şi:

Se poate folosi in cazul intercalarii unei fraze in alta fraza.
Folosire incorecta:
Ma duc la coafor, si te sun daca e acolo coafeza ta.
Folosire corecta:
Mi se intampla, si nu de putine ori, sa raman dimineata fara tigari.

Este vorba de un "si" care nu este conjunctie, ci este "întaritor", un adjuvant pe post de augmentare a "tonului", în vorbire se foloseste mult mai des. Mai este "si" ca particula a pronumelui "îsi".
Iata un exemplu de toti 3 la un loc: "Fuge de acasa si-si si face de cap".
Cred ca ati prins sensul explicat de mine pentru cel de-al 3-lea "si".

P.S. Ma exaspereaza la culme scrisul cu 2 "i" finali la conjugari, vad ca se amplifica fenomenul.. "eu as dorii, tu sa aflii", etc

GREŞELI DE PUNCTUAŢIE ÎN FOLOSIREA LUI ETC.

etc. (etcetera) – prescurtare provenită din expresia din limba latină,
„et caetera” = „şi celelalte”, „şi alţii”, „şi altele” în limba romană

EXEMPLE
Avem o grămadă de televiziuni româneşti: Pro TV, Antena 1, Euforia, Realitatea TV, etc (GREŞIT)

Avem o grămadă de televiziuni româneşti: Pro TV, Antena 1, Euforia, Realitatea TV etc. (CORECT)

DE CE NU SE PUNE VIRGULĂ ÎNAINTE DE ETC.?
Deoarece etcetera, provenit din latinescul et caetera (= şi celelalte, şi alţii, şi altele),
include în structura sa conjuncţia de legătură şi, iar părţile de propoziţie
sau proproziţiile coordonate prin conjuncţia şi nu se despart prin virgulă.

DE CE SE PUNE VIRGULĂ CÂND APAR MAI MULŢI ETC. UNUL DUPĂ ALTUL?
Conform lingviştilor, specialiştilor, etc., etc., se pune virgulă înaintea lui „etc.”
atunci când avem mai mulţi „etc.” unul după altul.

Punem virgulă în acest caz, deoarece etc. substituie părţi de propoziţie
de acelaşi fel aflate în relaţie de juxtapunere (când virgulă realizează legătura dintre cuvinte).

Sursa: bucatidincarti.wordpress.com