Curierul

Cristina se trezi dimineata...ca de obicei. Cafeaua pe foc, radio cu stiri...nimic anormal. Doar soneria...Cristina privi ceasul. 7.30. Cine sa fie la ora asta. Jumatate curioasa, jumatate contrariata, deschise usa. In fata ei, un tip de la curierat.
-Sunteti Ionescu Cristina?

-Ionescu Cristina sunt, raspunse fata zambind in timp ce privea chipul placut al tanarului din fata ei.
-Am un pachet pentru dv. , daca sunteti amabila sa semnati de primire vi-l inmanez si nu va mai retin.
Cristina semna distrata, furisand inca o privire spre ochii verzi care o priveau intens. Si ce-i mai placeau ochii aceia! Ce n-ar fi dat sa aiba si ea asemenea gene lungi si dese, ei ii trebuia o gramada de rimel pentru un efect nici pe jumatate atat de impresionant . Si parul, hmm...blond inchis, usor zburlit, pieptanat neglijent  gen Florin Piersic. De statura ce sa mai vorbim, parca i se incalzea stomacul privindu-i umerii largi si bratele puternice. Ce naiba cauta un asemenea specimen la o firma de curierat?
Ii trecu un gand nastrusnic prin cap si...
-Va rog, poate o sa vi se para o prostie, dar pot sa va fac o poza?  
El o privi amuzat si incuviinta fara sa puna intrebari. Cristina aduse rapid aparatul foto si surprinse chipul acela barbatesc si atragator chiar daca nu era un chip de Adonis.
Cu o indrazneala de care nu putea sa fie acuzata prea des, il intreba daca pot face o poza si impreuna, ceea ce el accepta fara probleme. Ea a vrut sa programeze aparatul, dar el i l-a luat din mana si a oprit primul trecator, un batranel simpatic care a acceptat amuzat sa ii fotografieze in timp ce el o cuprinse usor pe dupa umeri, ochi in ochi, amandoi zambind cine stie caror ganduri.
Apoi ii spuse scurt  La revedere, ii ura o zi asa si pe dincolo, si inainte de-a inchide portiera masinii ii spuse ca-l cheama Tino Vijelie.
Cristina intra in casa, puse pachetelul pe dulapiorul din holul de la intrare, si se duse glont la computer sa descarce pozele prospat facute.  Uau...mamaaaa ce misto au iesit...In poza in care era singur arata ca un Brad Piersic Clooney, iar in cea in care erau amandoi, uffff...chiar ca parca erau o pereche, doi tineri vizibil indragostiti care se sorbeau din ochi.
Tot zgaindu-se la poze si visand vise, tot gandindu-se ca scorpia aia de Alina care mereu radea de ea ca nu are un prieten, o sa faca infarct vazand ce tip ''si-a tras'', aproape c-a uitat ca trebuie sa mearga la serviciu.
Cand s-a trezit a sarit ca arsa, si-a tras la repezeala niste blugi peste funduletu-i obraznic, un tricou ce-i aluneca neglijent pe un umar dezgolindu-i-l sexy, sandalute albe, geanta pe umar si tule-o neica. Ziua a trecut rapid, muncind mai mult in dorul lelii dar gandindu-se mai tot timpul la curierul cel sexos. Asa cum isi inchipuise,  i-a spus Alinei ca are un prieten de cateva saptamani dar ca  l-a tinut secret, nefiind sigura daca o sa mearga relatia. Alina a vrut sa-l vada, Crisina i l-a aratat, Alina s-a inverzit si i-a zis cu oftica ''la barza chioara ii face Dumnezeu cuib''...uite asa, fara nici o jena...asta a uns-o la inimioara, s-a simtit intr-un fel razbunata , nu-i de ici de colo sa te invidieze Alina-cea-irezistibila-careia-ii-cad-barbatii-ca-mustele-la-picioare.  
Dupa program s-a dus sa-si cumpere o rochita, a lalait-o prin magazine, a mancat o inghetata si a ajuns acasa la ora cinei, cu gandul la o conserva de peste care zacea stinghera in frigider. Intrand in casa a dat cu ochii de pachetelul adus de Tino, de care uitase cu desvarsire. L-a desfacut intrebandu-se daca se mai afla si altceva inauntru in afara de aer, asa usurica era cutiuta. Se afla, de fapt se aflau...2 bilete la  concertul  Bon Jovi care urma sa aiba loc in scurt timp in seara aceea.
Si un biletel: Draga Cristina, pentru ca sunt un timid si mi-e groaza de un refuz, indraznesc sa te invit in felul acesta la concertul lui Bon Jovi din seara aceasta. Promit ca daca accepti vei afla absolut tot ceea ce doresti despre mine. Te astept in fata casei la ora 8, dar  in caz ca nu vrei sa mergi, este suficient sa nu deschizi usa. Cu speranta ca ne revedem curand,
Tino Vijelie
In timp ce incerca sa-si rebage ochii in orbite , Cristina s-a napustit spre dus, s-a improspatat rapid si a imbracat rochita abia cumparata, s-a fardat in fuga, a blestemat inghetata care parca ii salta in stomac, s-a incaltat  topaind intr-un picior dupa geanta,  apoi si-a pus si a doua sanda sprintand dupa biletele pretioase, trase cu coada ochiului la ceas care ii spunea ca abia de-a intarziat 2 minute si incarcand sa para calma deschise usa casei tragand de colturile buzelor intr-un zambet cica stralucior. Atat de stralucitor ca a orbit-o pana si pe ea insasi, si a calcat pe langa prima treapta, luand-o la vale lovind nedelicat cu fundul fiecare treapta nenorocita construita acolo doar pentru a o umili pe ea.
A aterizat intr-o pozitie total dizgratioasa, avandu-l intre picioarele-i cracanate pe Tino care o privea si ingrijorat dar si amuzat. Inainte ca ea sa izbucneasc in lacrimi, a izbucnit Tino in ras, a ridicat-o ca pe un fulg, a imbratisat-o si sarutat-u usor, spunandu-i ''hai sa mergem scumpo, ne asteapta americanul''  

Ascultam Holograf cand am scris, si m-am gandit la Tino Furtuna    Dar ca sa nu fie exact numele vedetei, am inlocuit Furtuna cu Vijelie   
Daaa, indraznet timidul, dar trebuia sa gaseasca si el o cale   
Multumesc frumos Pitu   

eu nu am avut parte de asa ceva, de picat am picat, si-n fund si pe burta, dar nu asa ca fata noastra. M-am gandit ca chestia aia o face si mai simpatica, si da un pic de veselie povestirii.   

La Antonio Furtuna m-am gandit si eu!   Bine ca n-ai scris Vali Furtuna!    

  cand am scris Vijelie am fost sigura c-o sa va duca gandul la manelist, si mi-a placut ideea. E drept ca am vrut ca tipul sa arate ca o statuie romana, dar parca era prea mult, asa ca l-am umanizat putin prin nume   

Si ea va fi Cristina Vijelie?   

doar daca nu devine el Tino Ionescu   

Doris, esti geniala !    Amuzanta si romantica povestea ta   

Mi-a placut,foarte mult,finalul chiar m-a facut sa rad cu pofta.  Felicitari, Doro !     

Ralu, Aella, va multumesc frumos!   

Talentata Doro a noastra! O mica remarca: cred ca debordeaza de imaginatie!   

 Debordeaza si imi place mult!!!