Ce-o sa fac cu el?

... il privi indelung cateva secunde , apoi un gand ii strafulgera mintea: sa-l arunce. Daca ii facea probleme? Nuuu, isi spuse ea in gand, am sa vad despre ce e vorba (curiozitate feminina, ce sa-i faci !).
Il deschise usor, cu mare grija explora continutul : o fotografie , 2 carduri si ...wow, un teanc de bani. "Cred ca-s peste 10000 de lei aici", isi spuse ea. Uita pentru o clipa de bai si se intoarse la fotografie. O privi cu atentie: un tanar , si 2 batranei. "Or fi bunicii lui ?" se intreba ea curioasa. El, nu parea mai mare de 22 de ani, brunet, cu niste trasaturi simple dar fine. Fara sa para un barbat frumos, era totusi placut. Continua sa caute in portofel..." A!, cardurile, trebuie sa scrie numele! " gandi ea cu speranta. Da, numele era acolo : Adrian Dutu. Dar atat. "End of the line...de unde i iau eu pe baiat?!" se intreba ea furioasa. "De ce mama naibii a trebuit sa gasesc eu asta?!Eram oricum in intarziere...Uf, sedinta!!! s-a dus locul meu de munca...Dar, am gasit banuti...Poate ca asa trebuia sa fie, poate ca e un semn!".
Continua sa mearga , gandind fel de fel de strategii: ba cum sa-l induplece pe sef, ba ce sa faca cu banii. La serviciu , mare scandal mare, sedinta era inceputa, seful rla ca din gura de sarpe ca unde umbla, ca alea , alea. Ea, linistita il privea impasibila: "Fie ce-o fi!"
Dar nu a fost nimic, ca de obicei seful a trecut peste, ea s-a intors in biroul ei fara probleme.S-a apucat de sarcinile zilnice uitand parca de incidentul cu portofelul. Isi aminti abia spre sfarsitul programului, dar se gandi ca tot nu are de unde sa il ia, asa ca nu merita sa isi strice ziua.
Se indrepta spre casa si, ca din intamplare, ridicand ochii , vazu sigla unei banci. De ce ii atrase atentia? Trecea zilnic pe acolo...ce era nou?! Apoi isi aminti : vazuse sigla bancii pe unul din cardurile dn portofel. Instinctiv, intra , si se indrepta spre un ghiseu...apoi isi dadu seama ca nu are ce face acolo , nimeni nu-i va da relatii despre tip. "Ok, ma duc la Politie! Le spun ca am gasit portofele pe jos..Of! o sa dureze, mi-e foame, ma dor picioarele...Lasa ca ma duc maine!" Statea in mijlocul salii si gandea toate acestea si auzi , ca prin vis : "Nmele mea e Adrian Dutu, as vrea sa decla pierdut un card!". Se intoarse si se indrepta spre el...mergea tantosa ca sa mascheze teama. Ii era teama, avea emotii "Ce-o sa zica omu' , ca i-am furat portofelul?! " Se auzi vorbindu-i:
-E la mine!
-Ce e la tine?, intreba el amuzat de statura ei tantosa.
Ea nu raspunse. Se blocase privindu-l in ochi, acei ochi albastru-gri , care aveau o adancime nemaivazuta de ea pana atunci. Nu era capabila sa scoata nici un cuvant. Intelese asta repede, asa ca baga mana in poseta sa ii arate portofelul.
-Uf, ce bine ca l-ai gasit!!! Fac cinste cu o cafea, vrei?
Ea nu putu raspunde, dadu doar din cap. Parasira banca sub privirile intrebatoare ale functionarei, care, in tot timpul asta pusese o gramada de intrebari "de siguranta" , dar nu primi nici un raspuns.
Pe drumul spre cofetarie ea se dezmetici putin, cat sa lege 2- 3 vorbe , fara sa para retardata.Apoi ii povesti intamplarea, sedinta, gandul de a se duce la Politie ...
-Ma bucur ca nu ai facut-o, zise el.
"E infractor"...ii strafulgera un gand.."Banii sunt furati..ce fraiera sunt!"
-Ar fi durat prea mult pana demonstram de unde ii am. De fapt, sunt banii bunicului meu.Ii scosese din "contul de inmormantare" ,pentru bunica. E in spital , iar operatia costa. Asa ca ieri l-am adus pe bunicul de la tara, a scos bani iar maine urma sa-i platesc bunicii operatia. E o minune ca ai gasit banii si ca buni se poate face bine. Stii, ei m-au crescut si le sunt recunoscator. Imi faceam o mie de ganduri despre ce se va intampla daca nu gasesc alti bani . Cam toata ziua mi-am petrecut-o cautand la prieteni ,sa imprumut.
Ea il privea muta. Nu mai era fascinatia ochilor lui...ci vedea frumusetea unui om care se zbate pentru altcineva. se simti rusinata de ideea ei de a pastra banii... Bine ca el nu stia asta.
-Bun, eu trebuie sa plec acum dar cu siguranta ca te voi suna... de fapt ,ar trebui sa iti multumesc zilnic pentru ca mi-ai salvat bunica.

Imi cer scuze de literele mancate..tastatura mea e de vina...dar am vrut sa editez si nu m-a lasat...ops! pitule, nu da..poate iti place povestea!

Multam'

Se indrepta cu pasi repezi spre birou, fiind deja in intarziere. Scormonea prin gand o scuza pe care sa o spuna sefului ei... Aproape se impiedica de portofelul acela negru si voluminos. Se apleca, il ridica......

...se uita in graba sa vada cine ar putea sa-l revendice (dorindu-si sa nu fie prin zona, totusi... ) si il indesa in geanta, neavand timp in acel moment pentru a-i verifica tot ce era inauntru. Seful era un tip nesuferit, mereu artagos, nu intelegea niciodata ca oricui i se putea intampla sa intarzie... ''Doamne, ce i-as mai sterge ranjetul ala de pe fata cu un pumn ! Iar tre' sa ma protapesc in fata lui, sa inventez scuze pe care, oricum, nu le va crede, imbecilul ! Sper sa nu-mi taie din salariu, ca-l iau la bataie !''
Intra in biroul lui cu inima in gat si pregatita pentru ce se putea mai rau, uitand complet de portofelul doldora cu inca-nu-stia-ce din geanta ei.
-Buna dimineata, domnul Manase ! Imi cer mii de scuze ca am intarziat (sa te ia dracu, sa faci febra galbena, sa-ti moara la intrare   ) dar am ramas blocata in trafic... Promit sa nu se mai repete, va rog mult sa nu ma sanctionati pentru ca...
-Heeeeeei, opreste-te, moara stricata ! Deja imi bubuie capul de tirada vorbelor tale de un adevar indoielnic ! Toti locuim departe de birou. De ce numai tu intarzii mereu ? Imi pare rau, dar esti concediata !
Cuvintele au cazut cu greutatea unui baros pe capul Medei... Era socata, toate chestiile ramase nerezolvate, toate datoriile ei, iminenta ramanerii fara locuinta, toate veneau ca un tavalug in mintea ei. Ce se va intampla cu ea ? ''Nu se poate, nu aud bine, ticalosul asta nu ma da afara, nu pe mine, nu acum !  ''
Se clatina cand se intoarse pe calcaie sa iasa din birou...
-Du-te elibereaza-ti biroul, de azi nu mai ai ce cauta aici !
''Ce ma fac ? Unde sa plec ? Unde mai gasesc eu un job ca asta ?''
Plangea deja, de frustrare, de o furie oarba impotriva acelui animal fara suflet care ii fusese sef pana cu cateva secunde inainte...
Cu doldora de lucruri personale in brate si urmarita de privirile colegilor, unii compatimitori, altii bucurosi (''picati voi pe mana mea pana nu plec din lumea asta si veti regreta ca acum va bucurati de necazul meu !''), Meda iesi in strada, buimaca, nestiind incotro s-o apuce. ''Merg acasa acum, pana mai am unde... Dupa ce ma adun putin, vad eu ce fac !''
Ajunsa la apartament, tranti tot ce cara in brate in mijlocul sufrageriei, inclusiv geanta de pe umar care i se parea de o tona, o taia efectiv pe umar, fara sa-si mai aduca aminte ce continea ea...
Planse pe saturate, isi turna un pahar de tarie si se hotari sa-si puna ordine in ganduri. Intr-o fractiune de secunda isi aminti de portofel si incepu sa rada isteric ! ''Naaa, nu se poate, nu am eu norocul ala...''
Deschise geanta cu maini tremurande, lua portofelul care abia daca se inchidea corespunzator si ramase blocata ! Era plin de bancnote in euro !  Si nu maruntis... Bancnote de 500 de euro... ''Doamne sfinte, oare cati sunt ? Habar n-am sa-i numar, n-am tinut in mana in viata mea atatia bani !''
Ii numara incet, mangaind fiecare bancnota, o lua de la capat caci uita suma si tot asa de vreo cateva zeci de ori... ''Nu se poate, visez ! Sau daca sunt treaza, cineva o sa-mi bata la usa in minutul urmator si mi-i va lua din mana...''
-Meda, ce ai de gand sa faci cu atatia bani ? isi auzi propria voce si tresari violent.
-Ok, hai sa facem o strategie... Astept o saptamana. Daca nu-i revendica nimeni, abia atunci pot sa ma gandesc la ce va urma. Nu merg la politie ! Doamne iarta-ma, dar situatia mea e mult mai disperata ca a celui care si-a permis sa poarte toti acesti bani dupa el !
Soneria de la usa a trezit-o brusc si dureros din reverie... Se uita pe vizor cu inima stransa si respiratia i se opri in gat : ''Mamaaaaaaa, ce tip misto !!! E clar, a venit dupa bani ! Da' cum palaria mea stie ca sunt la mine ??? Sau o fi vreun politai... Si ce daca ?! Nu i-am furat... Deschid, fie ce-o fi !''
-Buna ziua, domnisoara. Avea un zambet care o cuceri pe Meda imediat.
-Buna ziua, domnule. Cu ce va pot fi de folos ?
Inainte sa poata scoate o vorba, distinsul domn se cufunda in privirea azurie a Medei, inghitind in gol. Simtea ceva in stomac si nu-i venea sa creada. N-a vazut in viata lui o femeie mai frumoasa !
-Nu va speriati, dar cred ca ati gasit ceva ce-mi apartine... V-am vazut de dimineata cand ati ridicat portofelul si ati asteptat sa vedeti daca cel care l-a pierdut vine spre dumneavoastra. Am incercat sa traversez, dar aglomeratia m-a impiedicat. Apoi v-am pierdut in multime. Am apucat sa vad cladirea in care ati intrat, insa n-am mai gasit biroul decat dupa ce ati plecat spre casa. Colegele dumneavoastra mi-au dat adresa...
''Fufele naibii ! Mi-au stricat bucuria...''
-Mda, poftiti inauntru, domnule...
-Ma scuzati, ma numesc Patrick. Sunt cetatean american, dar locuiesc in Romania de multi ani. Ati numarat banii ? Haideti, nu va rusinati, oricine ar fi facut-o in locul dumneavoastra.
-Presupun ca ma incadrez tiparului ''oricine'', nu ? Da, i-am numarat... Mai bine n-o faceam...
-Va inteleg. Ce altceva ati vazut in portofel ?
Descumpanita, Meda se uita intrebator la el. ''Altceva pe langa suma cu care mi-as fi asigurat o viata decenta de acum incolo ?! Hai ca-i buna, numai mie mi se putea intampla una ca asta...''
-N-am apucat sa vad altceva in afara culorii bancnotelor de 500 de euro  
-Ha, ha, ha, sunteti comica ! In portofel e o hartie impaturita. N-ati vazut-o ?
-Sincer, nu. Sper ca mai e acolo... Ce e ? Simt ca deja mi-e rau...  
-Sunt 51% dintre actiunile firmei al carei director tocmai v-a concediat. L-am recunoscut cand va cautam. Urma sa preiau firma in aceasta dimineata, dar pierdusem portofelul si asta m-a dat peste cap.
Il privea prostita, nu stia ce sa zica, sa se bucure ? Sa-i fie ciuda ?
-Eh, am avut si eu pentru cateva ore o avere in posesie... E timpul sa ma trezesc la cruda mea realitate. Uitati portofelul, numarati-va banii, domnule Patrick, n-am sustras nimic. Si daca asta e tot, v-as fi recunoscatoare daca ati pleca. S-au intamplat multe pentru o singura zi, unde mai pun ca sunt somera de azi?!
-Domnisoara... nici nu mi-ati spus cum va cheama... as dori sa va rasplatesc cumva. Intai de toate, imi acordati marea favoare de a cina cu mine in aceasta seara ?
Pregatita de un refuz categoric, ii intalni privirea si buzele acelea pe care le-ar musca pofticioasa... si nu reusi decat sa aprobe, dand din cap.
-Hai, fie, macar atat merit si eu  Numele meu este Meda Florea.
-Incantat de cunostinta, domnisoara Meda. Si nu, nici pe departe, recunostinta mea nu se opreste aici. Dar va dau mai multe detalii la cina, ok ?
-Bine, hai sa o scurtam acum, trebuie sa ma recompun, sa fac ordine si sa vad cu ce ma imbrac. Ia-ti portofelul -pot sa te tutuiesc, nu?- si ai grija sa nu-l mai pierzi. Mai nimereste la o sarmana ca mine care va incepe si ea sa-si construiasca vise efemere...
-Acum voi fi mult mai atent. De fapt, banii erau destinati firmei la care ai lucrat tu si al carei actionar majoritar am devenit. Dar... gata, detalii mai tarziu. Ne intalnim la restaurantul din centru, la ora 19 ?
-Da, Patrick. Acum trebuie sa pleci.
Il privi intrand in masina bengoasa din fata blocului si se gandi amarata ce scurt i-a fost norocul.
''Eh, asta e, lasa ca si cina e buna, n-am nimic in frigider, bani ioc...''
S-au intalnit la ora stabilita, Patrick fiind cucerit definitiv de aparitia Medei. Dupa un scurt dialog -fiecaruia ii era jena sa puna prea multe intrebari despre celalalt-, Patrick lansa surpriza :
-Stii, m-am gandit foarte mult la ideea asta. Si acritura aia de fost sef al tau m-a convins. Imi trebuie un alt director. Vrei acest job ?
-Ce ??? Am auzit bine ? Isi dadu seama ca a cam ridicat vocea, toti cei din jur o priveau oarecum dezaprobator.
Scuze, Patrick, dar nu pot sa-mi cred urechilor...
-De ce, Meda ? Cu siguranta vei face o treaba excelenta. Si in plus, iti las placerea deosebita de a-i da acelui domn nesuferit chiar tu vestea ! Ce zici ?
-Patrick, dragul meu... Realiza tandretea din voce si se simti stanjenita. Patrick ii lua mana si o saruta, spunandu-i din priviri ca n-a gresit cu nimic, ba mai mult, sentimentul e reciproc.
-Ok, am inteles, accepti. Maine dimineata ne vedem la birou, vreau sa savurez si eu momentul.
-Oh, Doamne, n-am sa pot sa dorm la noapte... Iti multumesc, Patrick ! M-ai salvat !
-Nu, Meda, eu iti multumesc, tu m-ai salvat ! Tu, frumusetea si cinstea ta !
Au pornit mana in mana spre casa. Si-au luat la revedere cu un sarut timid, dar promitator.
A doua zi, Meda si-a luat rolul in functie, nu inainte de a mai concedia, impreuna cu tiranicul fost sef, cativa colegi care facusera greseala de a-i deveni dusmani.

Cinste ca n-a jmanglit nimic din bani  E drept ca n-a prea avut cand...  

super tare queen:ok  mi-a placut si m-a distrat grozav. felicitari si verdeeeee  

Foarte frumoasa povestea.   Si cred ca multe fete viseaza la asa ceva.  

Doro, Aella   dragute, ca intotdeauna !  

foarte frumos!!!!
fara suparare ..asta e topicul meu favorit...

Bravo, fetele! Noroc cu Ravian...asa am mai citit si eu pe aici.