Inconstientul, da sau nu?

Rezumarea primului mesaj :

Inconştientul este asemănător cu un cerc mare care ar include conştiinţa ca pe un cerc mai mic. Nu poate exista fapt de conştiinţă fără o preparaţie inconştientă, în timp ce inconştientul se poate lipsi de stadiul conştient, având totuşi o valoare psihică.

Afirmatia de mai sus ii apartine lui Freud, insa conceptul de inconstient este mult mai vechi.Fiind imposibil de cunoscut si in afara controlului constiintei, a ratiunii, starneste temeri si controverse.Este ca si cum, casa in care locuim ar avea o pivnita in care intr-un fel sau altul, fara  stiinta noastra, au ajuns lucruri de care era musai sa ne debarasam:spaime, umilinte, vinovatii, rani narcisice, dorinte, uri, iubiri inacceptabile moral, social.Prin vise, fantasme, acte ratate, inconstientul ne transmite in mod simbolic, cate ceva.Putem sa tinem cont sau nu de aceste mesaje, mai devreme sau mai tarziu vor reveni, poate sub alta forma, timpul nu are aceeasi semnificatie la nivelul inconstientului,  asa cum nici regulile si tabuurile existentei nu reprezinta o piedica.

Pentru ca asta e evolutia, nu?

Cred ca da, asta e evolutia si asta e viata.Curiozitatea este intrinseca vietii, daca nu ai avea aceasta capacitate pe care as lega-o cu placerea jocului, existenta ar fi extrem de seaca, terna, absurda.

Ma intreb ce spatiu de stocare exista in pivnita fiecaruia ( ? ), este infinit (? ), iar daca acest spatiu este finit se naste o alta intrebare: ce se intampla cu ce este acolo cand am utilizat tot spatiul? Unde depozitez alte "obiecte"?

Ce este subconstientul? Unde este situat?

Buna intrebare!Greu raspuns!Evident ca nu e vorba de spatiu fizic ci de incarcatura afectelor.Se poate intampla ca energia necesara pentru a mentine o anumita traire, amintire, refulata in inconstient, sa fie insuficienta sau efortul sa fie mult prea mare...si atunci prin conversie intr-un simptom sau prin deplasare catre o alta emotie fara o aparenta legatura, apare o manifestare.Putem vorbi de fobii, de ganduri sau acte obsesiv-compulsive, de actiuni ce sunt menite sa opuna rezistenta constientizarii a acelui ceva indezirabil.

Cat despre subconstient sau preconstient, l-as defini ca o prelungire a constiintei, un ajutor de nadejde pentru economia de energie...cred ca putem vorbi si de un subconstient corporal...ma gandesc la gesturile oarecum automate, la lucrurile pe care le facem fara sa ne gandim efectiv la ele...de exemplu, aceasta febra a curateniei si pregatirilor pentru Paste, nu ne solicita foarte mult creativitatea, undeva exista un algoritm de functionare pentru a o scoate la capat.De asemenea i-as acorda si titlul de mediator intre constient si inconstient.
Parerile sunt oricum destul de diferite.

Cu alte cuvinte, gandurile si afectele sunt energie, spatiul de depozitare nu este unul fizic, si stim cu totii ca energia nu poate fi distrusa ci doar transformata, deci simpla a avut dreptate, nu poti sterge un gand care genereaza o un afect, ci poti doar sa-l transformi.

Pentru mie este destul de clar ce reprezinta subconstientul, este "pivnita" plina cu convingerile pe care le avem.

Da, Simpla a avut dreptate, nu poti sterge, cred ca inainte de transformare este necesara acceptarea.Pentru asta e nevoie de o re_traire in alte conditii a evenimentului sau a ceea ce a declansat refularea in inconstient.
Pentru mine, subconstientul este un vestibul, un spatiu de tranzitie, semiobscur, fara ca aceasta semiobscuritate sa-mi trezeasca angoasa.

Habi, ziceai ca subconstientul e "pivnita" plina cu convingerile pe care le avem.Sunt de acord cu afirmatia asta, insa cred ca nu e doar atat.Cred ca mai este si altceva in pivnita aia.

Convingerile de care ziceai sunt cele care se rasfrang in partea fizica si conform carora actionam.Sunt legate de lucruri pe care le cunoastem intr-o oarecare masura si pe care le "executam" conform acestor convingeri.Insa sunt si lucruri cu care nu ne-am confruntat sau nu stim sa o fi facut si (totusi) sa avem in subconstient anumite informatii si despre acestea.Nu le-as numi chiar "convingeri".Mi se pare puntin impropriu termenul in cazul asta.

Simpo, cred ca acele informatii nu fac parte din subconstientul individual, dar fac parte din subconstientul colectiv. Se spune ca la un anumit nivel stim totul. Oare ce ne impiedica sa accesam aceste informatii?

Adica lucruri care ar putea privi si pe altii nu m-ar putea privi si pe mine?Daca e sa ma raportez la subconstientul individual, individul nu poate fi o generalizare care sa ma includa si pe mine?

Pana la urma...colectivul ala se restrange la individ.

Cred ca amandoua aveti dreptate , fiecare pe cate un subiect...am impresia ca nu vorbiti despre exact acelasi lucru.Poate ar trebui sa ne definim termenul de "convingeri"...
Inconstientul colectiv ar cuprinde acele patternuri transmise transgenerational, modele de comportament si convingeri ale generatiilor anterioare...n-am idee daca stim totul, la un anumit nivel, cred ca stim mult mai multe decat constientizam, de ce nu putem accesa?Cognitiv vorbind, nu stiu, probabil ca putem anumite lucruri, in imprejurari speciale.Nu cred ca orice individ ar putea demonstra teorema lui Fermat, de exemplu, insa cred ca orice tine de instinctul de supravietuire, de atribute de baza ale existentei, este inscris undeva in zona unui inconstient cognoscibil sau a subconstientului.
Colectivul inseamna mai mult decat suma indivizilor ce il alcatuiesc, as zice...dar, m-ai pierdut un pic, Simpla , cu individul care poate fi o generalizare ce m-ar include...mai am de gandit la asta

Eu vad ca s-a facut foarte clar distinctia intre colectiv si individ.Ori indivizii alcatuiesc un colectiv.De ce anumite informatii sunt accesibile unui subconstient colectiv si unuia individual nu? Eu asta nu pricep.

Potrivit lui Jung, posedam o cerinta innascuta pentru autorealizare. Fiecare exploreaza in felul sau aceasta cerinta si devenim individuali. Indivizii formeaza un colectiv, dar nu gandesc toti la fel.

Eu cred ca trebuie sa spunem mersi ca nu putem accesa tot ce ne da prin cap, cine stie ce oripilati am fi.