Sa fii bolnav in Romania!

myrk a scris:Eu n-aș "huli" atât de mult medicina alopată. Dumnezeu te vindecă (și) prin medici. Odată și odată tot ajungi la mânuța lor. Și să vezi ce repejor alergi. Un stomatolog, un chirurg de urgență etc. Să nu mai aruncăm cu pietre (unde nu e cazul). De fapt, nici nu știm (real) unde e cazul.

Nu știi unde e real cazul să evităm medicamentele? Să luăm banalele calmante pentru dureri de cap. Și nu mă refer atunci când durerile devin obositoare, persistente, greu de îndurat. A fost și perioada când durerile de cap nu erau intense, dar fugeam toți repede la un calmant. Nu era cine să ne spună atunci că se poate și altfel. Din fericire sunt oameni care nu mai iau medicamente oricum, oricând. Se mai deșteaptă lumea. Unii se deșteaptă la 20, la 30, la 40 de ani, alții chiar la 50 sau 60 de ani. A apela la alte explicații și tratamente este posibil la orice vârstă, nu înseamnă că peste 60 de ani ești condamnat să suferi cum au făcut-o cei dinaintea ta.

Eu vorbesc aici de cazurile grave: cancere, boli cardiovasculare și urgențe medicale majore- peritonite, ictere mecanice etc, accidente rutiere etc. Astea nu le mai tratezi cu ceai și cu gândire pozitivă. Și atunci le lași pe toate și alergi fuguța la spital. Instinctul de conservare bate tot.

Până la un punct ai dreptate. Sunt și cazuri din astea, oricât te-ai feri. Dar de multe ori se pot preveni, dacă adopți o atitudine atentă față de corpul tău și gândurile tale. Însă la cancer m-aș mai gândi... nu este o urgență. Eventual o urgență care îți permite să îți schimbi atitudinea. Nu o urgență în adevăratul sens la cuvântului.
Trebuie abordate corespunzător problemele de sănătate, acum de multe ori oamenii nici nu cunosc altceva decât medicamentele.

Cine să încerce, pitu?

zaraza26 a scris: Nu o urgență în adevăratul sens la cuvântului.

Da. Dacă nu intervii rapid, mori. De asta ziceam că te poate lovi trăsnetul când te aștepți mai puțin sau deloc. Bine, unii spun că trăsnetul poate fi prevenit printr-o abordare rațională și echilibrată, iar atunci când vine ploaia, fugi în casă. Asta dacă nu te prinde furtuna pe câmp, la iarbă verde, și cu soarele strălucind, dogorind deasupra capului. Autocontrol, ce mai!

Eu aș zice de post negru doar 3 zile. Ba, nu, reduc la o zi și aștept comentarii.

Da, că voi aveți scutire. O zi hai că o duc fără probleme majore. O săptămână fără să mănânc cine știe ce. Știi, după fro câteva zile de post de ăsta, îți trece faza cu gândirea pozitivă și nu știi ce să bagi în gură, ca să te ții pe picioare și nu pici pă gios. Uite, acum îmi dau seama că ăștia cu gândirea pozitivă sunt ăia un pic îmbuibați, de care vorbea și pitu.

Mi-aduc aminte de-o fază, aveam nevoie de niște bani și mie îmi vorbea cineva de gândirea pozitivă. Persoana aia era cu cardul plin de bani, dar nu zice: ia bă și tu de și aici și vezi ce faci. Nu, trebuia să gândesc pozitiv, și banii s-ar fi lipit purcoi de mine, dar din cu totul altă sursă, și cine știe când, probabil când se aliniau Jupiter cu Marte.

Cu tot respectul, probabil așa e cu gândirea pozitivă și când ești bolnav.

Corpul nostru are doua stari in care poate functiona. Atunci cand suntem sub o presiune se mobilizeaza si face față. Cand sursa stresului dispare si ne putem relaxa, atunci si corpul isi permite sa intre intr-un stadiu de refacere si simtim tot felul de simptome.

De aceea medicamentele pot face rau, atunci cand corpul este in stadiul de refacere si medicamentele blocheaza procesul natural. Dar pentru asta trebuie medici care cunosc bine starea pacientului, tensiunea lui emotionala, practic sa stie prin ce trece sau prin ce a trecut.

Păi te întreba și-acu' doi ani dacă te-ai înțepat, te întreabă și acum. Cei din spitale știu de efectele secundare ale serului "sigur", dar nu vorbesc de frică (nu știu a cui). Acuma stau și mă gândesc la mărirea fabuloasă a salariilor medicilor și a personalului medical, dacă nu a fost premeditată chestia asta înainte de plandemie. Îți dai seama ce scandaluri (monstru) ar fi fost prin spitale, să se fi întâmplat chestiile astea pe salariile alea mici. De unde rezultă că nimic nu mișcă pe planetă fără decizie politică. Și că banul închide gura.

Apoi vine prim-ministrul la tv și anunță că alocă procent din buget (și) pentru presă. O nebunie.

Nu se leagă nimeni la cap fără să-l doară.

Și, ca să pun cireașa pe tort, ce a fost "covidul"? Nimic altceva decât răceli, gripe, peste care s-a suprapus teroarea virusului "venit din China", a blocajului în care au băgat oamenii și le-au interzis accesul la recreere, aer curat, mișcare, plus frica de a pierde locul de muncă.

Măi, epidemie sau cum s-o numi a fost, eu cate răceli și gripe am avut în ultimii 3 ani, n-am avut toată viața. Și acum tușesc după o viroză din decembrie anul trecut. Unii au și murit, deci ceva a fost (putred în Danemarca).

Dar, cum s-a discutat (și) pe aici, sunt multe semne de întrebare (fără răspuns). Cert e că instinctul de conservare bate tot. Dar a fost mișto sloganul ăla: eu sunt vaccinat, dar vaccinează-te și tu, să nu mă molipsești.