Despre inteligenta si fericire
+2
pitulicea
Micuta Vrajitoare
6 participanți
Pagina 1 din 1
Despre inteligenta si fericire
Unii oameni zic ca daca esti destept nu poti fi fericit. Asta e o tampenie! Daca esti inteligent ar trebui sa fii capabil sa creezi mai multe situatii in care sa fii fericit, nu mai putine. Fericirea nu e o stare de transa continua, ca dupa o doza de amfetamine; fericirea e o insiruire de clipe in care te-ai simtit bine si te-ai bucurat de viata. Inteligenta nu garanteaza insa fericirea; multi oameni o folosesc pentru a-si apara false realitati, a construi scenarii si a inventa scuze. Cauza suferintei in acest caz nu este inteligenta, ci decizia de a transfera puterea fricii si a neglija dorintele. Ratiunea este o unealta foarte puternica. O poti folosi pentru a evada din ghearele fricii. Nu ne este frica de ceea ce intelegem, ci de necunoscut. Daca stii despre ceva ca este periculos il poti evita, nu mai ai teama fata de acel lucru. Ti-e frica de o plita incinsa? Evident ca nu, stii ca nu e bine sa o atingi si o eviti.
Micuta Vrajitoare- 1
Re: Despre inteligenta si fericire
Nu vreau sa supar pe nimeni, dar cred ca ar trebui sa punem sursa atunci cand copiem de pe net (sau macar sa folosim italic ori ceva care sa scoata in evidenta faptul ca e ceva imprumutat). Mi se intampla si mie sa iau de pe net, dar de obicei folosesc literele italice si/sau culoarea neagra la text, ca sa se deosebeasca de comentariile mele, care sunt toate mov.
pitulicea- 6
Re: Despre inteligenta si fericire
Dincolo de plagiat, tema mi se pare interesanta. Si as ,,broda" un pic pe tema ei. Ma gandeam ca termenul de ,,inteligenta" a capatat noi valente de cand Howard Gardner, un psiholog american, a venit in 1984 pare-mi-se, cu teoria inteligentelor multiple, care pare sa explice multe din asa-zisele ,,dileme" comportamentale cu care oamenii se confruntasera pana atunci. Pe scurt, omul a spus ca exista mai multe tipuri de inteligenta, - si putem enumera aici inteligenta matematica, cea lingvistica, kinetica sau emotionala.
Ei bine, asupra acesteia din urma as vrea sa ma opresc un pic. Din ce in ce mai des se masoara coeficientul de EI, ..emotional intelligence" , acea abilitate pe care o avem - sau nu - de a fi empatici, de a rezona cu cei din juri si a le intelege nevoile, alegand in deplina cunostinta de cauza sa venim in intampibarea acestora - ori dimpotriva, sa le ignoram. Ce legatura are ce am spus pana acum cu fericirea? E simplu. Eu zic ca poti fi fericit in momentul in care ajungi la performanta de a iesi din ,,sine" si a intinde o mana spre ceilalti. Fireste ca as mai putea deschide un milion de paranteze, si as putea spune ca fericirea e una dintre cele mai subiective notiuni. Se discuta intr-o vreme aici de implinire. Banii te pot implini financiar, insa nu stiu daca te pot face fericit.
Cred ca fericirea e o stare de gratie, un fel de ,,zbor" al fiintei spre cele care nu se leaga de facturi, orgolii, invidie sau gelozie. Si pentru asta e nevoie de o ,,educatie interioara" (mea culpa, chiar nu imi vine alt termen acum), un anume soi de disciplina care te directioneaza spre lucrurile mari, bune, si adevarate, care nu se vad decat cu inima, si pentru care ochii fizici nu au suficiente resurse de patrundere.
Ca sa conchid, cred ca fericirea se invata. Sau mai bine zis, drumul catre ea. Si asta tine de inteligenta lumnii din tine, ,,flacaruia din palme" cum ii zic eu.
Ei bine, asupra acesteia din urma as vrea sa ma opresc un pic. Din ce in ce mai des se masoara coeficientul de EI, ..emotional intelligence" , acea abilitate pe care o avem - sau nu - de a fi empatici, de a rezona cu cei din juri si a le intelege nevoile, alegand in deplina cunostinta de cauza sa venim in intampibarea acestora - ori dimpotriva, sa le ignoram. Ce legatura are ce am spus pana acum cu fericirea? E simplu. Eu zic ca poti fi fericit in momentul in care ajungi la performanta de a iesi din ,,sine" si a intinde o mana spre ceilalti. Fireste ca as mai putea deschide un milion de paranteze, si as putea spune ca fericirea e una dintre cele mai subiective notiuni. Se discuta intr-o vreme aici de implinire. Banii te pot implini financiar, insa nu stiu daca te pot face fericit.
Cred ca fericirea e o stare de gratie, un fel de ,,zbor" al fiintei spre cele care nu se leaga de facturi, orgolii, invidie sau gelozie. Si pentru asta e nevoie de o ,,educatie interioara" (mea culpa, chiar nu imi vine alt termen acum), un anume soi de disciplina care te directioneaza spre lucrurile mari, bune, si adevarate, care nu se vad decat cu inima, si pentru care ochii fizici nu au suficiente resurse de patrundere.
Ca sa conchid, cred ca fericirea se invata. Sau mai bine zis, drumul catre ea. Si asta tine de inteligenta lumnii din tine, ,,flacaruia din palme" cum ii zic eu.
fata_cu_sosete_de_diamant- 2
Dianna apreciază acest mesaj
Re: Despre inteligenta si fericire
Fericirea o traduce fiecare in stil propriu, inteligenta nu are nicio legatura cu acest termen atat de relativ.
Lucrurile care pe mine ma fac fericita pot fi nesemnificative pentru altcineva, si asta datorita faptului ca fiecare om are prioritatile sale in viata. Daca nu astept sa mi se intample un lucru bun, dar mi se intampla, n-o sa ma bucur mai mult decat daca mi s-ar intampla un lucru pe care mi-l doresc foarte mult. Continuad pe acest fir al logicii vorbim de intensitatea placerii.
Lucrurile care pe mine ma fac fericita pot fi nesemnificative pentru altcineva, si asta datorita faptului ca fiecare om are prioritatile sale in viata. Daca nu astept sa mi se intample un lucru bun, dar mi se intampla, n-o sa ma bucur mai mult decat daca mi s-ar intampla un lucru pe care mi-l doresc foarte mult. Continuad pe acest fir al logicii vorbim de intensitatea placerii.
habibi77- 6
Re: Despre inteligenta si fericire
Zice zicala ca fericiti cei saraci cu duhul...
Cred eu ca mare adevar se ascunde aici si nu pentru ca ei vor stapani imparatia cerurilor, ci pentru ca au pretentii mai mici de la viata.
Cred eu ca mare adevar se ascunde aici si nu pentru ca ei vor stapani imparatia cerurilor, ci pentru ca au pretentii mai mici de la viata.
seaman65- 6
Re: Despre inteligenta si fericire
Fericirea e ceea ce-ti procuri tu sau ceea ce prosperi.... , iar inteligenta tine si de gentic, dar si de ceea ce cunosti... e ceva nativ.
JeSsYkA- 4
Re: Despre inteligenta si fericire
Eu cred ca odata cu marirea "cantitatii" cunostintelor creste si posibilitatea de a vrea mai mult, dorinta de a folosi in scop lucrativ, productiv ceea ce stii.
Cu cat stii mai mult, cu atat vrei sa mai afli si ca urmare sa ai. Asta inseamna ca vei fi din ce in ce mai nefericit, direct proportional cu cantitatea de cunostinte.
Fericirea este sa-ti placa ceea ce faci, nu sa faci ceea ce-ti place, zicea cineva.
Cu cat stii mai mult, cu atat vrei sa mai afli si ca urmare sa ai. Asta inseamna ca vei fi din ce in ce mai nefericit, direct proportional cu cantitatea de cunostinte.
Fericirea este sa-ti placa ceea ce faci, nu sa faci ceea ce-ti place, zicea cineva.
seaman65- 6
Re: Despre inteligenta si fericire
seaman am mai auzit faza asta: cum ca cel ce cunoaste- e inteligent, are si necazuri, neliniste...
JeSsYkA- 4
Re: Despre inteligenta si fericire
Eu stiu o treaba: ceea ce-i lasat din batrani e lasat bine, nu cred ca inaintasii nostri stiau de ce randuiala lucrurilor este asa cum au avut-o.
Asa au mostenit din strabuni si au pastrat cat mai bine ceea ce au invatat.
Noi venim acum destepti si schimbam multe, din motive pecuniare: e mai ieftin, creste productivitatea si asa mai departe.
Mare greseala facem si inca nu realizam implicatiile.
Faceam o traducere din engleza (prin 2005), un autor american care studia creseterea complexitatii economice. Unul din punctele studiate de el era trecerea femeii de la rolul ei de sotie si mama casnica la cel de femeie implicata in munca, fapt care a dus la o mai mare independenta a femeii, fapt care a dus la o rata mai mare a divorturilor (femeia nu mai avea nevoie de banii/sustinerea barbatului), a dus la existenta unei mame singure cu unul sau mai multi copii. Daca in principiu nu-i un lucru rau, pe termen lung s-a ajuns la reducerea investitiilor, banii fiind deturnati pentru sprijinirea mamelor singure.
Nu vreau sa intru in amanunt, deja m-am intins prea mult. Ceea ce vreau sa subliniez din nou este faptul ca traditiile au fost lasate asa cu un scop si noi gresim uitand de ele. Nu ma refer neaparat la ceea ce am spus mai sus, asta era doar un exemplu, ci la tot ceea ce tine de traditiile pe care noi acum le-am uitat in societatea super tehnologizata.
Asa au mostenit din strabuni si au pastrat cat mai bine ceea ce au invatat.
Noi venim acum destepti si schimbam multe, din motive pecuniare: e mai ieftin, creste productivitatea si asa mai departe.
Mare greseala facem si inca nu realizam implicatiile.
Faceam o traducere din engleza (prin 2005), un autor american care studia creseterea complexitatii economice. Unul din punctele studiate de el era trecerea femeii de la rolul ei de sotie si mama casnica la cel de femeie implicata in munca, fapt care a dus la o mai mare independenta a femeii, fapt care a dus la o rata mai mare a divorturilor (femeia nu mai avea nevoie de banii/sustinerea barbatului), a dus la existenta unei mame singure cu unul sau mai multi copii. Daca in principiu nu-i un lucru rau, pe termen lung s-a ajuns la reducerea investitiilor, banii fiind deturnati pentru sprijinirea mamelor singure.
Nu vreau sa intru in amanunt, deja m-am intins prea mult. Ceea ce vreau sa subliniez din nou este faptul ca traditiile au fost lasate asa cu un scop si noi gresim uitand de ele. Nu ma refer neaparat la ceea ce am spus mai sus, asta era doar un exemplu, ci la tot ceea ce tine de traditiile pe care noi acum le-am uitat in societatea super tehnologizata.
seaman65- 6
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum