CORECTITUDINE

Nu este topicul potrivit sa-ti raspund cu exemple concrete dar nu toate au fost pedepsite cu moartea din cauza adulterului, si in fond si la urma urmei ce daca mi-as insela barbatul ar trebui sa mor. Daca l-as insela as face-o pentru ca mi-a dat motive  

Si care ar fi pedeapsa corecta pentru inselat?Moartea?      

In lumea musulmana , in general , femeia nu-si poate parasi barbatul ( asa e etica   ) , el in schimb dispunand de mai multa libertate  mai are cate o aventura amoroasa ( face bine la tonus si ... e corect  ) .
Daca ne uitam putin peste umar observam ca si la crestini erau cam acelasi reguli misogine   de care biserica de astazi  sub puternica presiune laica s-a mai debarasat dar nu in totalitate...
Dau un exemplu :  “Nevestelor supuneti-va barbatilor vostrii, ca si Domnului…Asadar, la fel cum bisericile apartin lui Hristos, asa femeile sa apartina barbatilor lor intru totul.” (Eph. 5:22-24)
Este doar ''o regula de bun simt  universal valabila '' , nu ? ....  eu nu pot fi de acord  chiar daca sunt barbat si asta poate si datorita faptului ca am o fata care nu-mi place sa traiasca intr-o lume doar a barbatilor   .
D-aia spun ca nu  toate principiile dupa care se guverneaza societatea noastra  le agreez ( in general da ), dar sunt destule exceptii   ...

Ar putea cineva sa se laude cu faptul ca este cinstit si corect in adevaratul sens al cuvantului?

Azi privesc dintr-o alta perspectiva, a timpului care trece... cu cat trece, cu atat si sansele de a fi corect scad.    Nu mai conteaza fata de cine:daca n-a trecut foarte mult timp, "riscam" sa ne amintim.  

De ce spui asta?   

Pentru ca o spun?  

In fapte sunt aproape mereu cinstita si corecta...nu stiu daca ''in adevaratul sens al cuvantului'', insa raportat la sistemul meu de valori capatat prin educatie , autoeudcatie si observatie cred ca pot spune ca-s o corecta, nu mi-ar fi de deochi.
Dar in gand? Hmm...in gand am tot pacatuit, nici nu vreau sa ma gandesc de cate ori mi-am dorit sa-i ''sparg'' nasul cuiva, sau sa ciufulesc vreo mamzelä, sau am poftiti la vreun altul, sau am spus vorbe grele, ma rog...am facut toate blestamatiile cu gandul    Asta inseamna ca sunt corecta pentru ca nu le-am pus in practica?    In opinia mea nu prea, sunt aproape la fel de vinovata ca unul care a comis-o de-adevaratelea. De aceea nu pot condamna cu usurinta pe nimeni...doar cu gandul cel blestemat uneori, care mereu o ia inaintea bunului simt, pana sa apuc sa-l pun la colt...dar bine ca reusesc sa-l pun la colt.   

Aici sunt destule de discutat... dar n-am dispozitia necesara pentru a o face...   Daca excitatia e mai mare decat inhibitia... atunci riscul de ciufuleala e mare!    

ce frumos scrieti voi pe aici...eu cred la fel sau diferit. Sa fi corect tot timpul este greu de realizat, nu intr-o lume pe care o traim noi. Te poti retrage undeva sa fi doar tu cu tine si cu sufletul ta, dar in lume nu se poate. Important este sa simti PLUSUL, cand tragi linie cumulul sa dea ceva pozitiv. Ca te strabate cate un gand rau o fi pacat, cand il faptuiesti cu constiinta este deja grav. Scarile valorilor sunt la fel de diferite precum suntem noi, deci comparatia cade din fasa. Ca eu sadesc un pom poate fi la fel de bun ca cineva care hraneste un azil de batrani, desi comparativ el face mai mult, in esenta efortul poate fi la fel de mare. Doro, pe langa gandurile mai putin "etice" tu esti singura care simti cat si cum te strabat gandurile frumoase, bune, incarcate de iubire si puritate...acelea dau plusul si te fac sa te simti buna.

De ce nu scrii tu "sa fii corect"?  

Cu siguranta gandurile si faptele bune sunt si au fost mereu mai multe, dar daca la 10 ganduri bune am avut unul rau, dar rau de tot...nu se cheama ca m-am inecat ca tiganul la mal?   

Eu stau si ma intreb cine e in drept sa stabileasca corectitudinea. Ce e corect pentru cine? Din ce punct de vedere? Cine si de ce stabileste normele de corectitudine? Si ne intreaba si pe noi cineva daca suntem de acord?